Un subiect controversat care a ținut zile în șir polemica în rândul pescarilor, și nu numai, este cel al interzicerii reținerii exemplarelor de știucă pescuite în Delta Dunării, numai pentru pescuitul recreativ(sic). Măsura, anunțată de Guvernatorul Mușetescu chiar după instalarea în funcție, trecând prin filtrele ministerelor agriculturii(ANPA) și mediului, a fost introdusă în ordinul de prohibiție pe anul 2018 cu titlu de reglementare având caracter special deoarece teritorialitatea implica numai arealul Rezervației Biosferei Delta Dunării iar întinderea temporală face referire doar la anul 2018.
Nu mai discutăm aici de ce doar pescuitul recreativ și nu și cel familial sau comercial a fost vizat, despre fundamentări sau așteptări din simplul motiv că nu există decât o promisiune făcută cine-știe pe unde care trebuia doar să fie. Și, bine că a fost numai atât, pentru că mai erau vizate încă trei specii: crap, somn și șalău!
Precum în multe alte cazuri, cu hei-rupismul omniprezent prin administrații, ori de câte ori se schimbă șeful, propunerea a trecut ”pe repede-nainte”, că așa e cu politica de cancelarie: lasă-l, bă, să facă și el ceva, nu îi trecem tot, dar îi dăm o bucățică, acolo… să se simtă bine. De ce, pe repede-nainte!? Pentru că au uitat să includă în cuprinsul ordinului sancțiunea aferentă și alte măsuri punitive, colaterale, cum ar fi reținerea exemplarelor sub măsură! Drept urmare, dând din lac în Dunăre, probabil ca să nu se facă de râs, A.R.B.D.D. a trebuit să încadreze fapta reținerii într-unul dintre articolele cuprinse în legea de bază, Legea nr.82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării”.
Conform explicațiilor administrației, fapta de reținere a știucii se încadrează la articolul 12, pct. 25 din lege: ”Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni: …25. pescuitul sportiv/recreativ fără acte de reglementare emise de Administraţia Rezervaţiei sau cu încălcarea prevederilor acestora;”. Iar amenda asociată este cuprinsă între 70 și 200 lei, fără a se specifica dacă se aplică per exemplar sau dacă exemplarele respective se confiscă sau se aruncă imediat în apă sau și una și alta.
O interpretare de specialitate, pe domeniu, exclude această speță din sfera actelor de reglementare emise de Administrația Rezervației pentru că, prevederea prin care se interzice păstrarea știucii-pescuitul în sistem cach and release, este parte al unui act normativ care se produce, conform legii, prin ordinul comun al ministrului agriculturii și cel al mediului, nu prin decizia guvernatorului R.B.D.D. Ori, singura referire la atribuțiile de reglementare ale instituției este prevăzută printr-o modificare a legii 82/1993, în anul 2011: ”emite puncte de vedere referitoare la propunerile de reglementare sau de acte normative care au legătură cu domeniul de activitate al Administraţiei Rezervaţiei;”. Cu alte cuvinte, emite propuneri și puncte de vedere, nu reglementează.
Lipsa unui inventar explicit al actelor de reglementare emise de A.R.B.D.D.- dacă acestea vor fi identificate vreodată, crește confuzia pe subiect deoarece administrația poate rămâne la punctul său de vedere prin care consideră permisul de pescuit ca fiind act de reglementare, doar pentru că stabilește o conduită care întărește cunoașterea legii. O confuzie comodă pentru A.R.B.D.D., dar reglementările, în România, se produc prin acte normative și nu alt fel.
Pentru a simplifica această problemă ar fi fost suficient să se propună emitenților modificarea ordinului de prohibiție, așa cum s-a mai întâmplat, deoarece există precedentul anilor anteriori când a fost modificat de 4-5 ori- tot din lipsă de viziune, coerență și capacitate administrativă, prin introducerea în text a sancțiunilor respective deoarece nu se regăsesc în alte acte normative.
Și, dacă am ajuns la ordinul de prohibiție pe 2018, preparat ca de obicei, ”pe genunchi”, cu repetiții inutile, formulări ambigue, greșeli gramaticale sau inepții de fundamentare- cum ar fi introducerea în preambul a art. 6 din ordinul de înființare al comicei, celebrei și inutilei ”Autoritatea pentru Administrarea Sistemului Naţional Antigrindină şi de Creştere a Precipitaţiilor”, fără nicio legătură cu prohibiția; trebuie remarcat că sancțiunile pentru nerespectarea acestuia se găsesc în două acte normative ce se pot aplica discreționar, respectiv Legea 317/2009 și Legea 82/1993. Depinde cine o face!
Poate că, mai întâi de toate, administrația ar fi trebuit să rescrie coerent legea de înființare, ca pentru anul 2018, spre republicare, vizând eliminarea formulărilor ambigue sau desuete, introducerea coerenței logice, definirea sancțiunilor astfel încât să fie pricepute de orice bou- inclusiv din aparatul propriu. Poate că, prin consens politic, ar fi fost nevoie să se armonizeze și cele două legi mai sus amintite, cu scopul de a îndepărtata confuziile și aplicarea discreționară ce lasă loc abuzurilor din partea autorităților competente, și sunt numai vreo 6 la număr!
Dacă revenim la textul nostru, pe undeva, în regim public, spre cunoștința generală, s-ar naște o întrebare pentru guvernatorul ARBDD: presupunând că o persoană este oprită pe baltă și deține 5 știuci în barcă, dintre care 2 sub măsură, fără a avea un permis de pescuit valid, care este sancțiunea și/sau sancțiunile la care se supune, desigur cu indicarea temeiului legal? Până când cineva va avea dispoziția și capacitatea să rezolve această complicată problemă, să scoatem din rucsacuri încercata răbdare de pescari!
În concluzie, parametrii pescuitului la știucă rămân neschimbați pe teritoriul R.B.D.D. și anume că pescuitul acestei specii se poate practica legal, în anul 2018, numai în sistem cach and release, iar pentru edificare cu privire la existența sau nu a sancțiunilor asociate, cei mai suspicioși dintre noi, dar cu doza de umor pregătită, pot să parcurgă opinia oficială a administratorului resursei:
Ovidiu Ghionu
