Avem o Deltă. Cum procedăm?

Gabriel Nica, 10 august 2022, Londra

Văzând imensitatea de apă din Delta Dunării aproape că ești scuzat crezând ca n-are cum să nu fie un rai pentru pești și alte viețuitoare. Un adevărat paradis plin de păsări, căprioare, enoți, șoricei, gâze și alte tot felul de vietăți și, bineînțeles, pești. În realitate este un infern alimentat de stuful incinerat de localnici, terfelit în picioare de vite, cai și oi; o închisoare în care adevărații localnici  sunt prizonieri într-un labirint nesfârșit de instrumente de ucis în masă (așa-zisele unelte de pescuit “tradiționale”), asfixiați continuu de noxele motoarelor, otrăviți sistematic de gunoaie, deversări de ape uzate și de pescari care au impresia că Dunărea „spală tot” și arderea gunoaielor e o bunăvoință nu ceva toxic.

Asta pentru că Delta Dunării e în viziunea autorităților, dar și a multora dintre noi, un loc care trebuie cumva „exploatat”. Se fac studii, se scriu cărți, se fac legi pentru Delta Dunării, se acționează într-un fel sau altul întotdeauna sub umbrela acestui concept, de „exploatare a unei resurse”. Am să încep practic cu sfârșitul: concluzia acestui text este că Delta Dunării nu ar trebui „exploatată”. De ce tre să exploatăm noi tot?! Nu ne e clar până acum că exploatarea duce la epuizare și colaps? Nu numai pentru resursa respectivă ci pentru întregul sistem care depinde în lanț, nevăzut, de aceasta. Așa numitul butterfly effect.

E absolut penibil ca în ceasul al doisprezecelea să vii cu soluții de doi lei, vizibil clocite în capul unor amatori și necunoscători de cauză.  Cum ar fi catch & release pentru 4 specii iar asta doar pentru pescuitul amator, interzicerea pe viață a pescuitului sturionilor, mărirea ochiului celor câteva sute de kilometri de plase. etc. Frecție la piciorul de lemn, practic. Un praf în ochi care doar maschează niște simptome și nu rezolvă absolut nimic, din contră. Dar la ce poți să te aștepți când cei care fac acest așa zis „management durabil” sunt o șleahtă de impostori numiți politic sau/și prin „concursuri” aranjate și schimbați după cum bate vântul puterii?!

Singurul concurs aici este acela de a fura cât mai mult până ești schimbat.

Despre catch & release

Foarte adevărat că în alte țări ca Franța, Marea Britanie, Italia, Irlanda, etc., se practică sistemul catch & release și este foarte popular dar ce e la fel de adevărat este că în aceste țări:

1. Catch & release nu e specificat în vreo lege sau vreun echivalent de ordin de ministru. Legal în toate aceste țări ai voie sa reții pește în anumite cantități și dimensiuni
2. În aceste țări oamenii nu (mai) mănâncă speciile de pește de apă dulce, deci n-au nici un interes să-l rețină.
3. Majoritatea luciurilor de apă dulce sunt „private” nu publice, iar cele care sunt publice sunt ori extraordinar de rare ori extraordinar de poluate ceea ce face reținerea peștelui inutilă și periculoasă chiar și atunci când în teorie e legală. Catch & release e instituit pe anumite râuri prin Spania sau Italia tocmai pentru că peștele e toxic (așa ca paranteză dacă vă aduceți aminte de la România Te Iubesc – din râurile acestea toxice se importă masiv pește in România și vândut drept pește de Dunăre, braconat chiar de prietenii noștri electricieni plecați in străinătate –  www.youtube.com/watch?v=mfs8CrjIs2U ). Chiar și mai toate râurile sunt concesionate, pe porțiuni, în UK. Proprietarii/administratorii acestora sunt cei care adaugă niște restricții și instituie peste tot sistemul catch & release dintr-un simplu motiv economic – e mai ieftin decât să repopulezi. Pentru că legal vorbind chiar și în UK, care este mama catch & release, populația are dreptul de a reține niște cantități maxime de pește din ape „publice”. Dar în practică nu se reține nimic pentru că mai toate apele sunt private și proprietarului nu-i convine să cheltuiască bani pentru repopulări constante și s-a mai și format in jur o întreaga industrie de echipamente și accesorii pentru ținerea peștelui in viață până la eliberare. Există niște mici excepții pentru somon și păstrăv, dar cam atât.

Așadar un sistem pur catch & release în România, unde peștele de apă dulce e consumat de locuitori și în multe zone preferat celui marin, nu se justifică. Evident, proprietarii de lacuri pot face ce vor ei și e mai economic, fără reținere, dar catch & release pe Dunăre, în Deltă și în general pe ape publice (care în România încă sunt multe, spre norocul nostru) n-are cum să fie o soluție pentru nimic. Este un exemplu tipic de copiere a unor norme și sisteme din alte țări aplicate in România fără nici un studiu și fără nici un scop clar, doar acela de „a fi moderni” și „hai să facem și noi”, fără a ne întreba dacă la noi chiar are vreun sens, și fără a le modifica pentru a se mula pe specificul și nevoile locale. Așa i s-a părut cuiva bine… a visat într-o seară soluția marii probleme.

La fel de evident e că ar trebui să popularizam „sistemul” catch & release astfel ca generațiile prezente și viitoare să fie din ce în ce mai înclinate să elibereze peștele în loc să-l omoare degeaba. Nu se compară nimic cu un pește gătit pe malul apei, dar de-aici pănă la un sac de pește luat acasă că poate dai și lu’ fina, și lu’ vecinu’, dacă-ți cere și mătușa – că știa că ai plecat la pescuit și-o să te întrebe; sau pur și simplu pentru că „l-am prins deci e-al meu”, e cale extrem de lungă. Catch & Release trebuie popularizat în timp prin programe de informare și sensibilizare a publicului. Nu prin ordin de ministru.

Dar și mai evident este că e idiotic să prinzi un pește doar ca să-l eliberezi în kilometri de plase de pe lângă tine.

Fluturarea cu atâta ardoare a acelui „studiu” ICDEAPA Galați pentru justificarea instituirii catch & release pentru crap, somn, știucă și șalău în Delta Dunării e dureros de suspicioasă. E un document plin de aproximări grosolane de ordinul sutelor de ori la anumite valori, justificări fără sens, cifre pur și simplu scoase din burtă sau neconcordanțe.

Profanarea științei

Studiul

https://ddbra.ro/wp-content/uploads/2022/01/Studiu-TAC-2022.pdf

E pe alocuri bine documentat și precis (cam suspicios de precis uneori, la gram), dar problema e ca bate câmpii când vine vorba de pescarii recreativi/sportivi, TAC, braconaj și în general toate propunerile/recomandările făcute. Ar fi o treabă dacă s-ar rezuma la a prezenta niște date factuale fără să facă vreo propunere.

Câteva lucruri fantastice din studiu:

1. Braconierii și pescarii amatori folosesc undița, chipcelul, pripoane și prostovoale.

În analiza metodelor folosite de a pescui in conjuncție cu uneltele de pescuit folosite, ICDEAPA Galați identifică următoarele:

Ce rezultă de-aici: Braconierii și pescarii amatori folosesc undița, chipcelul, pripoane și prostovoale. Braconierii nu pescuiesc electric în masa apei pentru ca e interzicere generală și oricum, steluță, „se referă la pescuitul in scop științific cu electronarcoză” și dacă n-ai înțeles prima steluță atunci mai e una la „excluzând pescuitul în scop științific”. Braconierii nu pescuiesc pe fundul Dunării pentru că e interzis la sturioni, nici cu ohane și ave de sturioni pentru că, din nou, e interzis la sturioni și e ceva introdus recent și steluță–steluță „se referă la pescuitul în scop științific”. Nici cu setci nu pescuiesc braconierii, setcile sunt folosite in pescuitul industrial. Si nici nimic altceva, năvod, traul, nimic. Doar undița, chipcelul, priponul sau prostovolul, aceleași unelte folosite și de amatori*. Implicația asta e groaznică.

Interesant e și că pescuitul electric in masa apei, unde suntem asigurați și răsasigurați cu steluțe și litere aldine că e numai și numai în scop științific *, nu e totuși și catalogat ca „puțin utilizat” 😉 .

• se referă de fapt la braconieri

Ca să fie clar, din capul locului, cunosc scopul științific al utilizării acestei metode, cum ar fi numărarea exemplarelor dintr-o specie, determinarea numărului de exemplare dintr-o specie invazivă, determinarea existenței unei noi specii invazive, eliminarea unei specii invazive, măsurători de dimensiuni etc. Ce nu înțeleg e cum își face apariția la „metode de pescuit” când utilizarea electricității în scop științific e o metoda de administrare și monitorizare a fondului piscicol, nu o metodă de pescuit în sensul general acceptat al cuvântului. În momentul în care e folosită ca metodă de pescuit e automat „braconaj”, după mintea mea.

Nu am găsit nicăieri vreo listă cu pescarii științifici autorizați în Delta Dunării, ceea ce e dubios, în sine. Dar na, mi s-ar părea normal ca ARBDD sa aibă în componență un laborator de cercetare propriu.

După toate astea se vorbește amplu despre neraportarea capturilor din pescuit și e identificată ca problemă gravă. Nu se mai specifică dacă e vorba doar despre braconajul acesta cu undița, chipcelul, priponul și prostovolul, ci doar așa, în general: „Cauze și estimări ale pescuitului ilicit”.

Pe scurt, se estimează ca aproximativ 70% din peștele neraportat este „valoros” – crap, somn, știucă, șalău, scrumbie etc. În total, se estimează că peștele pescuit ilicit (prin braconaj clasic pasibil de pârnaie, neraportari, sacoșari, pescuit antiștiințific, etc.) în 2021 a fost într-o cantitate totală de 1.856 tone, în creștere cu aprox. 600 de tone față de 2020.

Ca și anul trecut ICDEAPA Galați „propune” adăugarea acestei cantități rezultate în urma „pescuitului ilicit” la cantitatea permisă in mod normal pentru pescuitul comercial, 2063 tone, „în vederea reducerii efectului ‘pieței negre’”, rezultând un TAC de 3.919 tone pentru pescuit comercial.

Practic, indiferent de cum s-au braconat aceste 1856 de tone și de către ce categorie de pescari, ele sunt adăugate la cota pescarilor comerciali în speranța că aceștia vor raporta mai mult și mai real, ca și cum pescarii comerciali nu raportau din cauza că aveau cota prea mică.

Dar, în același timp, studiul precizează pe undeva următoarele:

„În anul 2021, În urma deplasărilor În teren există semnale de la asociațiile de

pescari și de la pescarii individuali, [că n.r.] nu au reușit să realizeze in proporție de 100% cota de pescuit alocată”.

Deci, pescarii nu și-au atins cotele, dar le sunt mărite artificial cu 1.856 de tone din pescuitul ilicit.

Încă o dată, ca să convingă pescarii comerciali să raporteze real și să nu mai vândă la negru, ICDEAPA le adaugă la cota anuală (steluță – face cadou) toată cantitatea de pește ilicit, indiferent de proveniență, deși ei nici măcar nu și-au putut atinge cota de anul trecut, mai mică. Absolut nici o logică.

Mai departe, studiul precizează că în anul 2021 au fost vizate doar 34 de permise de pescuit familial din 2.250 de permise eliberate. Pe urma ICDEAPA face o regulă de trei simplă și niște acrobații matematice cu populația deltei: o familie este compusă din doi adulți și un copil, plus niște bătrâni incapabili de pescuit, și le dă 3.125 de pescari. Îi înmulțește pe un șervețel cu 3 kilograme de pește pe zi și 200 de zile de pescuit pe an, rezultând o cotă de 1.875 de tone, la fel ca anul trecut și mereu. Cu alte cuvinte pentru că 34 de oameni și-au revizat permisul anul trecut se estimează o creștere de revizări de 9190% la 3.125 in 2022 și vor pescui 1.875 de tone. Și mai rezultă că 34 de oameni au avut o cotă de 1875 de tone anul trecut, deși practic ar fi pescuit (legal) 34x200x3 = 20 tone, sau hai să zicem ca nu s-au mai săturat de pește și au pescuit tot anul, 34x365x3 = 37 de tone. Ori n-am înțeles eu bine, ori am înțeles perfect.

Și, în sfârșit, studiul are un capitol dedicat pentru recomandările privind pescuitul sportiv/recreativ, sau „amator” cum îl numește pe alocuri, interschimbabil.

După zeci de pagini în care se afișează amănunțit, prin descrieri și tabele, metode de pescuit comercial și uneltele folosite, cu caracteristici constructive ale uneltelor, randament, mărimi,  etc-etc, adevărate arme de ucidere a peștelui in masă, se concluzionează că cel mai nociv element din toată povestea e pescarul amator.

2.400 de tone de pește sunt alocate/estimate pentru pescuitul recreativ/sportiv în 2022, cantitate mai mare decât cea alocată pentru pescuitul comercial – 2063 tone (lăsând la o parte cele 1856 tone cadou din braconaj) – și doar cu 525 de tone mai mare decât cea pentru pescuitul familial, cel cu 34 de vize anuale in 2021.

Deci, să recapitulam: pescarii comerciali sunt văzuți a nu putea fizic să folosească „în aceeași zonă și în același moment”, citez, „6 setci de scrumbie/pescar, 10 taliene, 15 setci de Dunăre și 30 de vintire”, dar având totuși dreptul de a deține 70 de unelte de pescuit, inclusiv năvoade și alte minunății. Oamenii ăștia vor pescui sub 2.063 de tone de pește în 2022, doar cu 188 de tone mai mult decât tot peștele pescuit în scop familial de 3 duzinei de oameni, și cu 337 de tone mai puțin decât pescarii amatori. Dar ca sa nu calce strâmb li se mai alocă un plus 1.856 de tone cât este braconajul estimat.

Pescarii amatori sunt văzuți de studiu, practic, ca o hoardă rapace, estimați a fi făcând 480.000 de partide pescuit a câte o zi anul acesta, cu 70.000 de permise de pescuit emise în 2021, în creștere continuă. Studiul nu spune câte permise estimează că se vor elibera în 2022, deși au ceva grafice pe-acolo, dar se presupune că această creștere a fost luată în calcul la stabilirea cotei. Studiul ține morțiș să formuleze astfel: „În Rezervația Biosferei Delta Dunării au fost eliberate un număr de peste 70.000 de permise pentru pescuitul recreativ/sportiv și au fost înregistrați peste 100.000 de turiști”.

Cifra de 100.000 de permise de acces turist e aruncată în propoziție fără nici o explicație sau legătură cu pescuitul, ca și cum se vrea să se antameze interpretarea, la discreția cititorului, care cifră e mai aproape de adevăr: Oare nu cumva „turiștii” ăștia de fapt pescuiesc, toți?! 

Nu se iau în calcul lucruri de bun simt, cum ar fi faptul că cifra de 70.000 nu e deloc reală, aici intrând permise eliberate fără ca persoana să fi călcat prin deltă, eliberate pentru aceeași persoană și aceeași perioadă de mai multe ori sau permise scoase pentru orice eventualitate, deși omul a venit doar ca turist și și-a luat și niște permise de pescuit pentru că dacă închiriază o undiță să-l învețe pe ăla micu’ să pescuiască! Sau a venit de-acasă cu o telescopică să le arate copiilor cum se pescuiește, în port la Sulina, printre vizitele la Letea și canalele cu nuferi, cum am făcut și eu de altfel? Am stat pe faleza la Sulina până au prins cei doi nepoți câte un peștișor de fiecare nici nu știu ce dracu pește era, i-am aruncat înapoi: și uite-așa 5 permise de pescuit! E zero lei, normal că nu stau pe gânduri, oare-mi trebuie-oare nu-mi trebuie.

Chiar în halul ăsta sa nu fie capabili să aibă o evidență mai clară a oamenilor care vin în deltă „la pescuit”?! Că doar totul e electronic și cu CNP și perioade. Nici jumătate din 70.000 nu au fost în Deltă pentru vreun pescuit care să contribuie la cotă. Părerea mea. Restul sunt permise luate ca să fie, greșeli sau pescuit numai cu numele.

Mai departe, studiul se aventurează în propuneri de eliberare a permiselor.

Domnii mei, sunt programator de meserie. Algoritmii, vă spun sigur că sunt altceva, dar în sfârșit, „algoritmul” IGDEAPA nu e bun de nimic și n-are nici o logică. Eliberarea permiselor pe 1, 3 sau … dintr-o dată 14 zile, nu face decât mai GREA estimarea și monitorizarea pescarilor, și mai susceptibilă la nereguli de control.

De unde naiba 14 zile. Sunt în tot felul de grupuri online de pescari, 14 zile la pescuit e extrem de rar. Momentan nici nu-mi vine vreun exemplu în minte.

Știți care e de fapt „algoritmul”?! Se regăsește în propunerea de peste câteva pagini de a nu mai elibera permisul gratuit, ci plătit. Și-atunci toți cei care merg la pescuit pentru între 5 și 10 zile cum sunt majoritatea sesiunilor mai lungi vor trebui sa plătească permisul de 14 zile. Altfel cum ajută 1, 3 și 14 zile la un management „durabil”- auzi!, și o monitorizare mai ușoară. Și pun pariu că anul viitor vor arunca vreo altă cifră astronomică de număr de permise de 14 zile, ca și cum toți care și-au luat permis de 14 au și stat 14 zile! Or să înmulțească iar pe șervețel 14 ori X și le dă catch & release.

Nu cumva cel mai bine ar fi un permis exact pe perioada în care mergi? Îți selectezi pe site de la data X pana la data Y și ți se eliberează un permis valabil doar atunci. Nu pe un an, nu pe o luna, nu pe 7 zile. Ci fix pe câte zile vrei să mergi. Și vom vedea mai clar dacă sunt 480.000 de partide de o zi. Că atunci chiar poți să calculezi la virgulă.

În fine. Când vine vorba de recomandările privind fiecare categorie de pescuit – comercial, științific și familial, studiul este extrem de blând. Câteva puncte la fiecare scrise ca și cum totul merge bine, dar cu un sfat părintesc – să se respecte cotele și să se completeze fișele de captură. Recomandările pentru recreativ, pe de altă parte, sunt de departe cele mai multe și aspre, cu niște concluzii ilogice bazate pe niște „cercetări din teren” despre care n-a auzit nimeni vreodată.

Informațiile „din teren” sunt luate ca și cum sunt adevăruri pentru 100% din pescari, nu cazuri izolate. Pentru că „în urma analizelor informațiilor de mai sus, în vederea protejării biodiversității, specialiștii din cadrul instituției noastre recomandă următoarele măsuri”. Urmând o serie de măsuri cum ar fi vestitul catch & release pentru speciile valoroase, dar chiar și pentru absolut orice coadă de pește, respectarea cu strictețe a cotelor alocate, mărirea dimensiunii minime legale de reținere, stabilirea unor zone de cruțare, limite de viteză, curățenie, pescuit doar în locuri special amenajate (mă întreb cum arată un loc „special” amenajat – E fără plase?, raportarea capturilor cu riscul de neacordare a permisului pe viitor, permise doar pe una, trei sau 14 zile și taxarea permiselor care să asigure finanțarea repopulărilor și amenajărilor de locuri de reproducere și efectuarea de studii și cercetări.

Nici una din aceste propuneri nu sunt făcute pentru pescuitul comercial sau familial. Toate măsurile acestea draconice sunt pentru și din cauza pescarilor amatori, ca și cum toate problemele sunt cauzate de ei. Nu numai catch & release este o măsură discriminatorie – ci tot.

De ce numai cei amatori să pescuiască în locuri special amenajate? Amenajați-le și celor comerciali o gaură cu apă unde să-și bage toți plasele acolo.

Stabilirea unor zone de cruțare? Foarte corect dar doar pentru pescuit la lansetă?? Setca nu cruță nimic!

Și, s-a găsit cine sa plătească repopulările în urma defrișărilor făcute de setci, năvoade, vintire și taliene – pescarii amatori! Dar cu banii din permisele de pescuit comercial ce fac?

Normal că ar fi foarte bine să fie folosiți banii din permise recreative pentru repopulări ș.a.m.d., Doamne ajută sa fie așa, dar felul în care e pusă problema lasă impresia că pescarii amatori sunt cauza și tot ei tre plătească presupusul prejudiciu.

Ce știu foarte clar e ca nu vreau ca banii pe permisul meu sa fie folosiți pentru asemenea „studii și cercetări” (în teren).

Și, într-un final, studiul are un întreg capitol cu „recomandări privind eliminarea capturilor neraportate (braconajul, piața neagră, comerțul ilicit cu pește etc.) și măsuri de combatere a acestui fenomen”. Te pregătești sa citești, zici ca aici-e-aici. NIMIC. Dar nimic! Studiul nu are absolut nici o recomandare privind eliminarea braconajului și nu poate să vină cu nici măcar o singură potențială măsură de combatere, doar constată că există. În schimb remarcă un mai bun management din combatere, doar constată că există. În schimb, remarcă „un mai bun management din partea ARBDD”.

Te uiți poate e pe pagina următoare ceva, dar ai dat deja în anexe și bibliografie. Te lingi pe degete poate s-au lipit paginile și ai sărit vreo foaie. Nu. Braconajul există, ARBDD e mai bun.

Ăsta-i studiul „științific”. Pe el se bazează ARBDD și ministerele de resort. Unde nu mai pui ca respectivele foi de hârtie sunt cu titlu informativ, ARBDD nefiind obligată să pună in aplicare niciuna din propuneri. În schimb le-a luat mai pe toate de bune.

În consecință, studiul pare făcut cu adresă în care practic se încearcă justificarea unui TAC ( Captura Totală Admisă) prestabilit și catch & release.

Ce-i (cu adevărat) de făcut

În primul rând dezbateri, private și publice, și ajungerea la un compromis viabil.

Pentru că pur teoretic vorbind, țelul suprem al ARBDD (și prin extensie, al țării) este – sau ar trebui sa fie – renaturarea completă a teritoriului rezervației, inclusiv a zonelor populate în prezent de oameni, cu o interzicere totală a oricărui tip de intervenție care ar avea un efect negativ asupra ecosistemului, inclusiv pescuitul și bineînțeles, construcții, agricultură șamd. Ideal n-ar exista nici țipenie de civilizație in RBDD. Un loc complet virgin, raiul pe pământ, în care peștele și păsările au mai multe drepturi decât mine.

Pe de cealaltă parte interesul localnicilor și al cetățenilor restului țării e de a putea pescui, de a locui, de a avea o viață decentă, de a vizita, de a exploata într-un fel sau altul resursele locale.

ARBDD ar trebui, în teorie, să aibă rolul de mediator în acest conflict de interese astfel încât sa se ajungă la un compromis, un echilibru mai bine zis, în care rezervația e cât mai aproape de ideal iar cei care au un interes în a exploata resursele sunt multumiți îndeajuns iar distrugerea e absolut minimă posibil.

Acest lucru nu are cum sa se întâmple dacă vorbim unul peste altul și fiecare vrea altceva. Trebuie, în primul rând, să ne găsim fiecare grup o voce comună, un set de idealuri acceptate care să ne reprezinte interesele. Și, bineînțeles, nu are cum sa se întâmple dacă ARBDD nu reprezintă cu adevărat interesele rezervației și nu are puterea de veto asupra a ce se întâmplă pe teritoriul rezervației. Este evident deja ca ARBDD nu are vreun plan pe termen mediu și mai ales lung pentru viitorul rezervației. E de-ajuns să te uiți pe pagina lor web dedicată intitulată „Programe și strategii”. E goală. Dar într-un „Plan de management” mai vechi găsit prin stufărișul de documente de pe site, aruncate alandala prin tot felul de meniuri, ca pe orice site oficial din țara asta de altfel, se vorbește în proporție de 99.9% despre diverse tipuri de exploatări. Ori exploatarea ar trebui, iarăși, teoretic, sa fie acel „compromis” despre care vorbeam, nu un plan.

Salut inițiativa de a forma o asociație a pescarilor recreativi și diferențierea clară față de cei sportivi, pentru că simplu spus pescuitul nu este un sport decât atunci când este asociat unei competiții. Pentru ca o activitate să poată fi catalogată ca și sport trebuie să îndeplinească simultan 3 condiții:

1. să exercite o extenuare fizică asupra corpului
2. să necesite o abilitate/pricepere/îndemânare specifică
3. să fie efectuată in mod competitiv.

Această a treia condiție nu e îndeplinită decât de pescuitul de concurs organizat, chiar dacă ținem noi scorul la câți pești a prins colegul sau cel care l-a prins pe cel mai mare are premiu un șpriț.

Interesele noastre, ale pescarilor recreativi, comerciali, familiali, sunt total diferite față de cele ale celor sportivi, și cred că a venit timpul sa le punem pe hârtie și sa le dezbatem.

Ca paranteză, personal cred ca un pescar sportiv n-ar trebui sa aibă dreptul sa rețină nici un pește pentru consum, ci doar in vederea punctajului pentru concurs.

Așadar, înaintez la dosarul public câteva propuneri pentru bunăstarea Deltei Dunării, a locuitorilor și vizitatorilor ei, inclusiv a pescarilor comerciali cu care, chipurile, suntem într-un război de gherilă.

Sunt perfect conștient că unele din ele sunt nerealizabile sau nerealizabile ușor din diverse motive – lipsa legilor, corupție șamd. – dar asta nu le face cu nimic mai nedemne de a fi expuse. Legile se pot schimba sau completa.

Câteva propuneri și recomandări, nu într-o ordine anume

Pescuitul Comercial

Nu îmi vine în cap vreo altă ocupație în care o firmă privată (PFA/SRL/SA etc) este obligată prin lege să își vândă producția proprie exclusiv unei anumite entități (poate îmi scapă pe moment ceva domenii de securitate națională). Pescarii comerciali sunt efectiv niște sclavi plătiți. Nici măcar noua lege a pescuitului acum in dezbatere, cu piețele ei lacustre nu face dreptate.

Dacă ar fi vreun lucru care ar putea scoate majoritatea peștelui din piața neagră (în afara de tâmpenia aia de mărire a TAC-ului din „Studiu”) ar fi posibilitatea pescarului comercial de a vinde peștele prins când și cui vrea el.

E așa greu de imaginat că o pensiune din Deltă poate plăti direct un pescar să o aprovizioneze cu pește proaspăt?! Sau că poți merge la o pensiune ca turist, mânca peștele prins de proprietar și cumpara peștele tot din pensiune dintr-un raft cu fulgi de gheață amenajat acolo?!

E greu de imaginat că o mână de pescari se pot asocia ca să poată aproviziona cu pește un lanț de magazine din București direct fără niște tâlhari care să-i intermedieze?! Sau că pot selecta dintre niște firme specializate în intermediere care cu adevărat concurează pentru peștele pescarului?!

Centrele astea de primă vânzare ar trebui ori sa nu existe, ori sa fie Centre de ULTIMĂ vânzare. Dar cel mai bine să nu existe

Nu cumva libertatea pescarului comercial de a face comerț cu peștele prins de el va duce la un preț mai corect al peștelui, la reducerea pieței negre, a braconajului și îmbunătățirea stării financiare (și mentale) a pescarului comercial, care în timp poate să agonisească o brumă de bani să-i investească în turism și să renunțe încet-încet la pescuitul de subzistență și, deci, să mai reducă din kilometrii de plase întinse prin deltă. Nu ăsta e de fapt idealul?! Să pescuim cât mai puțin industrial și să ne axăm pe turism și stat cu ochii pe vârful lansetei în loc de pescuit cu basculanta?

Cherhanalele cred că ar trebui să fie mai degrabă doar locuri de stocare în care pescarul închiriază un spațiu refrigerat.

Dar apropos de pescuit comercial, acesta trebuie sa fie sustenabil. Mă roade de ceva timp o întrebare. Unde se duc tonele astea de pește pescuit in Dunăre? Românii nu sunt de fapt atât de mari consumatori de pește local încât să justifice asemenea cantități, și nu-i ca și cum românii mănâncă numai pește de apă dulce provenit din Delta Dunării. Mai mult, importăm (legal și ilegal) cantități enorme de pește. Evident, comercial peștele nu e vândut doar pentru consum în stare pură ci și pentru icre, conserve, tocat pentru diferite îngrășăminte, mâncare pentru pisici etc. Și probabil și pentru export, nu cunosc. Nu știu alții cum sunt dar cotele astea anuale imense mie mi se par vorba englezilor, „fishy”.

Nu cunosc exact dacă peștele sau produsele din pește din deltă se exportă și în ce cantități, dar dat fiind statutul Deltei Dunării și intenția măcar pe hârtie de a o proteja, cred ca o măsură eficientă ar fi interzicerea exportului de pește și produse din pește provenit din Delta Dunării. Astfel peștele ( + icre etc.) n-ar fi consumat decât local, deci cantitatea necesară anual ar fi mai mică iar prețul ar crește, de dorit pentru pescarul comercial.

Totuși, chiar dacă par că mă contrazic direct cu ce am zis mai sus, până când nu vom admite că pescuitul comercial sub orice formă este principala sursa a declinului populației acvatice nu vom putea schimba de fapt nimic. De aceea cred că niște măsuri drastice de a limita pescuitul comercial sau/și de a-l face neprofitabil pentru braconaj sunt absolut necesare. Acest lucru este deja admis internațional pentru pescuitul marin, care suferă de aceeași problema – declin masiv al populației acvatice. Si nu-i de mirare când vezi ce „instrumente” de pescuit se folosesc la cel marin și ce consecințe grave are asupra întregului ecosistem. Când vezi traulerele acelea marine te crucești. Ăla-i pescuit?!

Dar același fel de instrumente de ucis în masă se folosesc în pescuitul de apă dulce, evident mai mici, dar la fel de dăunătoare. Cum naiba să mai aibă vreo șansă peștele când apa e cernută de sute de kilometri de plase și suntem înarmați cu bărci cu motor, cu sonare, curent electric, sulițe și alte prostii și în tot acest timp bâltâcăim în continu apa cu vapoare, tocăm vegetația cu motoarele, îi asfixiem cu noxele de la bărci, le turnam la propriu rahat în casă cu tonele și le poluăm „aerul”?! Cred că cea mai stresantă viață e aia de pește în Delta Dunării unde, până la urmă, ajunge tot gunoiul țării.

Pescarii comerciali argumentează că folosirea setcilor, vintirelor, talienelor, năvoadelor (și a altor tot felul de „instrumente” de pescuit practic la japcă), e ceva „tradițional”. Pescuitul tradițional trebuie lăsat în pace și permis, chipurile. Perfect de acord, resursele unei țări sunt pentru cetățenii ei, dar pe ce perioadă de timp măsurăm „tradiția”? De la Revoluție încoa’? De la al doilea război incoa’? De la Burebista?

Câți aveau bărci cu motor pe vremurile alea bune când se prindeau sturioni de 3 metri, colcăia apa de crapi și umblau povești prin sat cum că nu știu care a fost mâncat de-un somn astă vară? Și câte plase aveau oamenii pe vremurile alea?

Ce-ar fi dacă ar trebui să-ți cari de-acasă toate cele 70 de plase sau câte naiba sunt admise legal, cu barca cu vâsle, pe lotcă, până la locul de pescuit? Ca de fapt nu așa e „tradiția”? Cu lotca pe Dunăre, nu cu 100 de cai.

Nu mai suntem la 1800, suntem totuși în 2022 și, se presupune, mai deștepți. E la mintea cocoșului că numărul de plase, ușurința cu care se transportă dintr-o parte în alta și se pot pescui tone de pește dintr-un foc nu e sustenabil în nici un fel.

Întotdeauna va exista comerț cu pește dar nu zice nicăieri că peștele vândut trebuie neapărat prins cu japca. Dau o idee pescarilor comerciali: un magazin de „lux” în care peștele vândut e prins la comandă în avans sau/și doar cu undița, cu fotografie/film. Sunt absolut sigur că așa ceva ar avea vânzare și ar fi mulți dornici să plătească extra chiar și pentru o roșioară pentru care s-a scos o setcă din Dunăre.

Permisul de pescuit recreativ ARBDD

Ar trebui să fie plătit și să se emită in format electronic doar pe durata prezenței în interiorul RBDD, cu maxim o săptămână-două înainte de data de start, iar prețul să includă accesul de turist și devine implicit, fără alt permis special de turist. Cu alte cuvinte, atunci când vrei să mergi la pescuit intri pe site la ARBDD, selectezi perioada în care mergi și ți se eliberează un permis valabil doar în acea perioadă, nu mai mult nu mai puțin. Nu 14 zile in loc de 10 câte vrei, nici 3 permise de 3 zile și unul de o zi ca sa facă 10 zile. Fix 10 zile câte vrei tu! Și nu ți se poate elibera permisul cu câteva luni înainte ca să existe mult mai putine cazuri în care permisele sunt inventariate dar sunt nefolosite. ARBDD ar avea o evidență mult mai clară a câte zile sunt folosite pentru pescuit ca să estimeze fondul piscicol și alte tot felul. Poate aplica tot felul de formule de discount de preț progresive.

Și așa ca optimizare, ai putea sa bifezi că vii cu mașina proprie, caz în care mai dai câteva date despre mașină, sau că ai o ambarcațiune, caz în care mai dai câteva date despre barcă, fără să mai dai cu numele, adresa și CNP-ul de 4 ori că doar tot tu ești. Bonus pentru un buton unde să introduci datele întregului grup.

Eliberarea permisului s-ar face numai după ce ai citit și înțeles regulile, dimensiunile și orice altceva necesar pentru a pescui în deltă. Un fel de „Sunt de acord cu termenii și condițiile”.

Și, apropos, de mania asta inexplicabilă de a introduce CNP-ul in toate formularele și menționat chiar și in legi uneori, vș aduc la cunoștință că alte țări NU au CNP iar unele nici măcar carte de identitate. Vom intra în Schengen și nici pașapoartele nu vor mai trebui europenilor. Ca să încurajăm venirea străinilor in deltă sau în general la pescuit în România, recomand înlocuirea CNP-ului cu “CNP/Serie Pașaport/Permis Conducere”, sau pur și simplu orice document care are o poză ca în UK.

„Licența de pescuit” prin examen propusă în noua lege a pescuitului (L.373/2021) este o tâmpenie și doar o găselniță pentru stors bani. 8 întrebări nu garantează că ești un om care face diferența dintre bine și rău. O altă treabă preluată de prin alte țări fără vreun studiu. Până la urmă n-ar fi chiar atât de rea ideea dacă n-ar fi atât de evident că e de fapt o taxă și nu un instrument de eliminare a elementelor nocive din pescuit așa cum și-l dorea comunitatea pescarilor. Și ca la orice taxă în România, banii se duc într-un buzunar mare la bugetul de stat și de unde se întoarce mai nimic la pescuit. Dacă legea ar zice clar ca absolut toți banii din acest examen se folosesc în proiecte de repopulări, renaturări, ecologizări, depoluări, etc, atunci tot respectul. Dar in forma actuală e fix pix, și doar o altă metodă de a stoarce bani care or să se ducă pe populisme gen măriri de pensii și vouchere. Asta în L.373/2021 pentru că în L.276/2022 dispare licența asta de pescuit. Dar dispar și o groază de infracțiuni și se revine la tot felul de contravenții lăsând loc pentru braconaj cu o mică amendă, practic.

Dimensiunile peștelui

Dacă tot vrem să ne luăm orbește după alte țări, haideți mai bine să luăm părțile bune. Dimensiunile peștelui care se poate reține să fie minime dar și maxime. Nu vreau să aventurez niște cifre, dar justificarea e super simplă. Un pește mare depune mult mai multe icre decât un pește mic. Degeaba aruncăm înapoi toți ciortanii pentru că o crăpoaică de 7 kg depune icre cât 50 de ciortani, singură. Exagerez bineînțeles, dar ideea rămâne. Poate ne face ICDEAPA un studiu mai clar cu tabele și grafice. Și mai e o justificare – tuturor ne place sa prindem „unu’ mare”. Hai să-i dăm înapoi să-i mai prindă și altul sau chiar noi, data viitoare. Și e păcat de ei sincer. Un crap cu adevărat mare de Dunăre muncește zeci de ani de zile sa ajungă la mărimea aia, nu se îndoapă efectiv ca porcii de bălți catch & release.

Tind să cred că dimensiunile minime actuale sunt în unele cazuri cam prea mari (spre exemplu obleții de 12 cm, dar chiar și crapul). Ar fi mai bine ajustate un pic in jos și adăugat un maxim. Așa ca fapt divers, peștii care se hrănesc pe fundul apei cum ar fi crapul și somnul bioacumulează mult mai multe metale grele decât celelalte specii de pești, și cu cât sunt mai mari cu atât mai mare cantitatea de metale grele bioacumulată. Cu alte cuvinte e în interesul nostru să NU mâncam crapii și somnii mari deoarece sunt mult mai toxici decât cei tineri. Și nu-i nici un secret prezența metalelor grele în mâlul și apa Dunării, mai ales a deltei.

Maximul de kilograme de reținere ar trebui să fie pe tot sejurul de pescuit, nu pe zi, calculat la sfârșitul partidei. Cele 10 kilograme din ordinul curent mi se par chiar ok, poate chiar prea multe.  În decursul sejurului ar trebui sa fie legal permis sa se consume peștele prins, bineînțeles în limita dimensiunilor minime și maxime amintite mai sus dar nefăcând parte din limita de reținere de la sfârșitul partidei. Practic să te poți întoarce acasă cu câțiva pești dar să mănânci la fața locului cât ți-e foame.

Așa cum s-a tot spus, perioadele de prohibiție ar trebui să fie pe specii și în funcție de temperatura apei, presiune, luminozitate etc. Ce nu e o informație prea cunoscută și ar trebui popularizată în rândul pescarilor (comerciali sau amatori deopotrivă) e vârsta de maturitate sexuală a speciilor de pești și care ar trebui luată în calcul la stabilirea dimensiunilor de reținere. Spre exemplu șalăul atinge maturitatea sexuală între 3 și 5 ani, când are o lungime de 25-35 cm pentru masculi sau 25-45cm pentru femele și se reproduc optim în lacuri și zone cu apă mică, în primăvară când temperatura apei ajunge la între 10 și 14 grade. Dimensiunea minimă curentă de reținere este 40 de centimetri. Cu alte cuvinte avem voi să reținem numai șalău matur sexual, pe muchie. Trageți voi concluziile

Existența unei dimensiuni maxime doar pentru pescarii amatori n-ar avea totuși nici un efect notabil dacă nu ar exista aceeași măsură pentru pescuitul comercial.

Evident, degeaba listăm niște dimensiuni maxime și eliberăm peștele mare doar ca să se încurce în plasa de lângă.

Nu mă pricep la instrumente comerciale de prindere a peștelui, dar intuitiv și naiv tind să cred că sunt prea multe și aduc mai mult cu instrumente de ucis în masă, nu de prins. Hai să evoluam un pic și să admitem că unele din ele sunt barbare, cum ar fi setca, ce ar trebui sa fie interzisă total, chiar și pentru scrumbie. Să nu uităm, vă rog, DE CE intră scrumbia pe Dunăre: ca să depună icre! Poate o și lăsăm, nu filtrată printre setci și alte capcane. O fi setca „tradițională”, dar e un instrument pur și simplu barbar. Nu scapă nimic și se bate cap în cap cu prohibiția selectivă pe specii. La fel și ava și năvodul. Toate trei sunt instrumente de „defrișat” nu de pescuit. O petiție pentru interzicerea setcii în România a fost lansată de fundația “La Porțile Deltei”:

https://www.openpetition.eu/fr/petition/online/interzicerea-setcii-in-romania

Legea ar trebui să considere infracțiune cu pedepse foarte mari introducerea de peste nenativ bălții/râului/apei pescuite. Practic să nu ai voie să vii cu pește viu sau mort de-acasă pentru momeală sau orice alt scop în stare vie. Peștele pentru momeală ar trebui prins de pescar din locul de pescuit pentru a evita introducerea de alte specii, paraziți și boli din alte luciuri de apă, acvarii etc. Indiferent dacă asta ar distruge un sector de business pentru magazinele de momeală

ARBDD și alte organizații ar trebui să poată anula temporar și imediat unele măsuri privind dimensiunea și ilegalitatea reținerii pentru specii invazive (cum ar fi somnul african) și reținerea sa devină obligatorie. Măsurile ar fi util să fie tipărite pe un mediu accesibil pescarilor cum ar fi permisul de pescuit dacă nu e în format card sau pe site-ul ARBDD, pe prima pagină, nu pe la comunicate publice sau mai știu eu ce secțiune din asta de nu se uită nici dracu prin ea. Sau pliante la magazinele de momeli și articole de pescuit: “WANTED: somn african. Dead, not alive”. În Anglia, spre exemplu, șalăul e considerat invaziv. Nu ai voie să îl arunci înapoi în apă, ba din contră, iei amendă dacă o faci:

https://canalrivertrust.org.uk/enjoy-the-waterways/fishing/caring-for-our-fish/freshwater-fish-species/invasive-and-non-native-fish/zander  (secțiunea Can I return a zander to the canal?)

Poluarea

Ar trebui să existe un plan național pe termen scurt și mediu pentru scoaterea din uz și mai apoi în ilegalitate a greutăților confecționate din plumb. Aceeași măsură ar trebui să se poate lua în cadrul RBDD independent de restul țării pentru interzicerea plumbului folosit ca greutate și (sau măcar) a monturilor tip „plumb-pierdut”. Știu, deja mulți ați dat ochii peste cap. Dar amintiți-vă vă rog câte monturi ați lăsat în apa Dunării și cât de poluant este plumbul. Există multiple alte variante nepoluante comercializate deja de marii producători dar și variante complet eco – spre exemplu Pallatrax Stonze, care sunt pur și simplu niște pietre de râu cu ochet sau inline. Le-am folosit, sunt bune, nu-i nici o diferență la aruncare și ai o prezentare mult mai naturală.

Ar trebui interzisă comercializarea boiles-urilor care nu au specificată componența și făcut un studiu de impact pentru toată gama de momeli comune și aditivi pentru a le identifica pe cele care dăunează cel mai mult și a le interzice. În același timp, piața de momeală de pescuit ar trebui să fie mult mai bine regularizata și monitorizată. Da, Dunărea spală tot și nu există atât de mult riscul descompunerii și dezoxigenării apei din cauza boiles-urilor ca în cazul lacurilor dar Delta Dunării are multe zone în care apa e semi-stationara și ce nu poate face Dunărea e să se detoxifieze singură. Și le duce unde? – în Marea Neagră. Ar trebui sa fim mai atenți cu ce aruncăm în apă. Unele momeli conțin substanțe care pot da peste cap sistemul endocrin al peștilor sau le pot afecta reproductivitatea.

Poluarea este unul din principalele motive pentru declinul populației de pește. Nu cred ca vrem sa ajungem în situația altor țări unde catch & release este necesar din cauză ca peștele a devenit toxic. E absolut necesară înăsprirea pedepselor pentru poluare, inclusiv prin gunoaiele lăsate pe mal, dar mai ales prin deversări de substanțe toxice sau ape uzate și dejecții în râuri (nu doar în Dunăre ci și în toți afluenții ei), ingrășăminte, insecticide și erbicide ajunse în pânza freatică.

Vorbind strict despre Delta Dunării, interzicerea erbicidelor, fungicidelor și insecticidelor de orice fel, bio sau non bio ori organic pentru toată agricultura este de o importanță maximă. De ce? Unde credeți că se scurg toate substanțele astea? În pânza freatică, deci până la urmă în Dunăre. Extraordinar de multe erbicide catalogate drept bio sau organice au o steluță: „extrem de toxic pentru viețuitoarele acvatice, cu efecte pe termen lung”. In plus, ce e azi bio se poate descoperi mâine ca de fapt nu e chiar așa bio. Cel mai bine interzis tot. Ai avut norocul sa ai teren agricol in delta? Ok, du-te și scoate cu mâna buruienile. Mă uitam la un clip pe YouTube, din 2020, ceva despre grădinărit. Un domn, foarte bine intenționat de altfel, în timp ce merge printre rândurile de roșii, foarte mari și frumoase se laudă: “Sunt roșii românești, le-am stropit cu piatră vânătă. Uitați aceasta este o roșie … mai mare ca palma mea… Uitați recoltă bio!”. Domnul avea impresia că dacă piatra vânătă are un nume românesc atunci nu mai e sulfat de cupru amestecat cu hidroxid de calciu și totul e BIO. În realitate aceasta mixtură denumita popular piatră vânată este interzisă in majoritatea țărilor UE și UK, chiar și România din câte înțeleg, fix pentru ca este „extrem de toxică pentru viețuitoarele acvatice, cu efecte pe termen lung”. Aplicată de la an la an devine un poluant puternic, cuprul se bioacumulează în organisme, în special pești, animale domestice care pășunează pe terenul respectiv dar și in oameni – direct ori prin consumul acestor plante și animale – și chiar și în râme (care chiar dacă le omorâm pe capete la pescuit părând insignifiante, au un rol extrem de important în ecosistem). Această substanță era totuși considerată cândva bio, dar ulterior s-a demonstrat cât de toxica poate fi.

La fel, un studiu publicat pe 2 iunie 2022 în revista Science arată cum cel mai popular erbicid, glifosfatul, considerat inofensiv pentru insecte de fapt nu e deloc inofensiv și contribuie activ la declinul populațiilor de albine (toate, nu neaparat cele de miere. Pentru cine nu știe albinele de miere nu sunt cei mai mari polenizatori, ci celelalte specii, cum ar fi albinele solitare sau bondarii). O sinteză a studiului găsiți în ScienceAlert: https://www.sciencealert.com/bumblebees-struggle-to-keep-warm-when-they-are-exposed-to-the-world-s-favorite-herbicide

Așadar agricultura nu are ce căuta în Delta Dunării. Are trebui să existe un focus voit pe, și o modalitate clară de expropriere pentru renaturarea terenurilor agricole și a terenurilor pe care momentan se construiesc vile și alte minunății. Agricultura în Delta Dunării trebuie stârpită nu extinsă.

Observ că pe Sfantu Gheorghe și Sulina miza e mereu Dunarea veche pe care o tot  vând an de an ca zonă de refacere naturală motivul fiind că buclele ar funcționa ca un sanctuar de depunere a icrelor șamd. Nu pricep logica. Fiecare specie cu specificul ei dar majoritatea peștilor din Deltă (vorbesc de ciprinide) își depun icrele in ape calme, la margine, în apa mică, în zone cu vegetație unde apa are o temperatură optimă. Pentru că și le depun pe vegetație, pietricele etc. Adică pe canalele de legătură, în lacuri, mlaștini și zonele inundate; nu pe Dunarea veche. Acum normal ca se întâmplă pe tot cursul Dunării, pe întinsuri cu stufăriș etc dar buclele nu sunt așa fix un rai pentru o grădinițe de pești. Mai degrabă s-ar uita la decolmatarea lacurilor și canalelor de legătură unde apa a devenit atât de mică și oxigenul atât de puțin încât peștii sunt obligați sa fugă în ape mai adânci, zone nesigure pentru reproducere, sau rămân acolo sufocați și efectiv fierți de vii. Icrele au și ele o temperatură optimă care dacă e depășită sunt distruse. Decolmatarea și  în consecință reoxigenarea zonelor colmatate e deci vitală pentru reproducere, nu doar așa, pentru că sunt goale năvoadele. Buclele sunt mai degrabă un sanctuar pentru braconieri, un loc mai ferit de privirile pescarilor și al bărcilor de pe brațele principale.

Apropos de decolmatări, și astea ar trebui făcute cu cap. Sunt deja studii moka făcute de cu adevărat specialiști care expun toate problemele care reies din decolmatări și cum/când se pot evita/minimiza – cum ar fi turbiditatea mărită a apei (care are un efect nociv asupra reproducerii multor specii dar în special asupra celor răpitori), antrenarea substanțelor toxice (metale grele etc) depuse în mâl în masa apei etc etc.

Sunt perfect conștient ca toate visele de mai sus n-ar avea nici un efect dacă nu ar exista un sistem eficient și real de aplicare și impunere a legii.

Avem un exemplu clar pe brațul Chilia unde prezența poliției de frontieră și a camerelor video face ca braconajul sa fie redus. Este clar că statul, prin ARBDD, garda de mediu sau mai știu eu ce alt sistem, trebuie sa monitorizeze eficient și des respectarea regulilor. Cu alte cuvinte statul trebuie să-și facă treaba. Cum exact, nu știu. Un lucru relativ simplu de realizat strict legat de pescuit ar fi un număr mult mai mare de agenți în teren, dotați cu body-cam, însoțiți de un jandarm. Ca să fie clar – vorbesc de agenți cu adevărat, nu de Garcea care nu acceptă să poată pleca fără să dea o amendă. Cum in viziunea mea permisele sunt eliberate strict pe perioada în care efectiv pescuiești, nu pe luni sau tot anul, ar fi mult mai simplu de monitorizat. Poți să știi în orice moment la câți pescari te poți aștepta ca să mărești sau reduci numărul de efective în teren. Poate că ar fi utilă și obligativitatea barcagiilor de a raporta imediat numărul de pescari transportați și unde.

Nu-mi dau seama cum s-ar putea reduce efectiv impactul negativ al bărcilor cu motor asupra peștilor și florei specifice (e.g. nuferi). Limite de viteză și alte măsuri există, dar iarăși fără un sistem de control eficient nu se poate face nimic.

Normal, multi vor zice bine-bine, dar sistemul e corupt, așa ceva nu se poate implementa decât dacă […], braconierii sunt mână-mână cu X și Y. Sigur. Dar asta nu trebuie să ne împiedice să expunem cum ar trebui sa fie. Pentru că și dacă s-ar elimina corupția din toată ecuația tot n-ar fi bine. Legile tot lasă ușa deschisă pentru tot felul de nereguli „legale”, iar unele legi și norme deși bine intenționate când au fost făcute sunt acum depășite de știință sau timpurile în care trăim.

Noua lege a pescuitului (L.276/2022 în dezbatere) aduce câteva modificări binevenite dar se vede de la o poștă interesul mafiot încă prezent. Poți să scrii o carte cu implicațiile pe care le aduce fiecare articol. Dar pe scurt ce mă deranjează enorm e că L.276/2022 reduce la contravenții o puzderie de metode prin care peștele e braconat în momentul de față. L.373/2021, cu hibele ei era mult mai bună, și măcar avea bunul simț să fie mult mai draconică pentru braconaj, multe foste contravenții fiind trecute la infracțiuni, în care și tentativa se pedepsea. Deși și acolo capturile accidentale de sturioni nedeclarate erau încă doar o contravenție

Ar trebui să fim foarte atenți la L.276/2022 deoarece e plină de portițe pentru șmecheri. https://senat.ro/legis/PDF/2022/22L276FG.PDF

Braconajul

Asa cum zic și cei de la Recorder în campania lor despre avertizorii de integritate (https://recorder.ro/campanie-recorder-de-ce-sunt-importanti-avertizorii-de-integritate/) , „Doi din trei români se declară nemulțumiți de direcția în care se îndreaptă țara”.

Dacă aveți informații despre braconaj sau/și corupție în ARBDD, ANPA, Ministerul Mediului sau orice alta organizație conexă, inclusiv primării etc, mai ales dacă lucrați în sistem vă invit cu toată inima sa le raportați chiar și anonim către cei de la Recorder la https://recorder.ro/contacteaza-recorder-intr-un-mediu-securizat/, care au creat o platformă care permite transmiterea de mesaje și documente într-un mediu securizat. Reportajele lor chiar au schimbat România. De asemenea îi puteți contacta și pe cei de la „România Te Iubesc”, pe adresa: romaniateiubesc@protv.ro, care de-a lungul timpului au dezvăluit o mulțime de nereguli din Deltă și Dunăre.

Sunt siguri că mulți aveți informații din „sistem”. Braconajul și distrugerea sistematică a deltei nu se poate opri fără eliminarea corupției.

Cu siguranță am uitat să menționez multe, unele din grabă iar altele pentru că nu le cunosc îndeajuns încât să am o opinie. Poate că în ceea ce am zis e ceva greșit. De aceea vă invit să mă corectați, să aduceți voi alte propuneri sau să le completați pe cele de mai sus, în comentarii sau pe diversele forumuri și grupuri. Dacă nu vorbim, se alege praful.

Legea pescuitului e în dezbatere. Avem șansa să nu-i mai lăsăm să facă legi doar pentru ei pentru că Delta nu e a lor, e a noastră, a tuturor.

Deci, cum procedăm?