Bătălia pentru peștele din Delta Dunării

De la an la an cei aproximativ 1.450 de pescari comerciali raportează cantități tot mai mici de pește în Delta Dunării.

Este firesc, pe undeva, pentru că acesta s-a împuținat drastic în ultimii 15 ani. Cauza majoră o reprezintă exploatarea intensivă a acestei resurse, pescuitul fără noimă. Fenomenul este generat atât de creșterea numărului de turiști, ce de câțiva ani depășește 100.000, dar și de lăcomia peste măsură a unor pescari. Bărcile și motoarele costă. Nu mai este ca pe vremuri când se trăgea la rame zeci de kilometri. Acum te-ai suit în barcă și în maxim o oră ești unde dorești. Tot așa se prinde și peștele.

Bălțile încep să se golească încet-încet, iar autoritățile par neputincioase în fața acestei realități și încearcă tot felul de tertipuri administrative numai să „salveze” o problemă care odată cu dispariția peștelui începe să devină și una de natură socială, nu numai ecologică. Așa s-a întâmplat din anul 2021 când pescarilor recreativi le-a fost interzis să rețină peștele bun din Delta Dunării, „valuta” în termenii locului, inducându-se cu premeditare ideea că aceștia s-ar face vinovați pentru diminuarea populațiilor de pește deși nu pescuiesc pe lacuri și bălți – doar la știucă și biban, nu pescuiesc pe Lacul Razelm, golit și acesta de mulți ani. Așa-zisul studiu științific afișat ca paravan este o caricatură, o deformare grotescă a logicii și realității de fapt observabile fără niciun efort cel puțin prin prisma aprecierii conform căreia pescarii recreativi prind anual cantitatea de 2.400 de tone de pește – respectiv un tren cu 120 de vagoane ce s-ar întinde pe lungimea a 20 de terenuri de fotbal. Gunoiul este adunat sub preș, ascuns printre sutele de mii de pagini ale studiilor științifice. Același lucru se pregătește și anul acesta, cu dispreț și discriminare.

Linia clară care ar fi trebuit să separe pescuitul legal și braconajul aproape că a devenit inexistentă. Se pescuiește fără noimă, fără control din partea autorităților. Capcana s-a închis. Prizoniere ale incapacității și delăsării tradiționale, instituțiile de resort dau acum din colț în colț. Nu știu pe unde să scoată cămașa.

Prinse între părerea generală a opiniei publice, presiunea pescarilor și comunităților pescărești din Deltă și realitatea tragică, incontestabilă, a diminuării drastice a populațiilor piscicole, ARBDD și ANPA au lipit de retina naivilor și a treia variantă a unui ordin de prohibiție fără noimă, fără viziune. Aceasta vine ca urmare a unei consultări online cu actorii interesați la care au luat parte asociațiile de pescari, primari ai unor localități din Deltă, reprezentanți ai societății civile și ai autorităților din domeniu.

Concluzia, nimeni nu este mulțumit. Mai dăunăzi una dintre cele mai reprezentative Asociații a reclamat public faptul că doleanțele lor nu au fost ascultate și că pescuitul practicat de localnici este pus în primejdie anul acesta prin adoptarea unor măsuri restrictive. Într-un viitor material, dedicat subiectului, se va explica în detaliu ce aduce nou ultimul proiect al ordinului de prohibiție și care sunt diferențele fundamentale față de varianta inițială, fără intervenția și cerințele comunităților de pescari comerciali din Delta Dunării.

Până atunci, în scop de exemplu, pentru facila înțelegere a unei situații să observăm cum a dispărut un paragraf din ultima variantă de ordin, la cererea pescarilor comerciali: „Pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării” setcile de scrumbiei pot fi folosite: b) pe brațele Dunării în perioada 1 martie – 30 iunie inclusiv.

Pe viitor plasele vor fi mai ușor de manevrat pentru că vor avea dimensiunea ochiului exact cât a celui de pește.

Ovidiu Ghionu

Lasă un răspuns