Cach and release, în deltă, tot anul 2018

Noile propuneri ale guvernatorului ARBDD, Mălin-Matei Mușetescu, ce privesc interzicerea păstrării capturilor de știucă, crap, somn și șalău de către pescarii sportivi, pentru tot anul 2018, a pus sare pe coada acestora.

Bune sau nu, acestea nu s-au mai încadrat pe traseul obișnuit al dezbaterii publice ci au fost trimise, pachet, la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) care emite ordinul de prohibiție generală deoarece are în lista de atribuții acest lucru. Și dacă tot suntem aici, să ne reamintim că singura instituție care ar trebui să se ocupe de resursa piscicolă este Agenția Națională de Pescuit și Acvacultură, pe scurt ANPA. De altfel, ochii hulpavi și galbeni ai Bucureștiului au avut grijă să împartă chifteaua în cât mai multe bucățele, ca să se înfrupte toți, de ce nu, că doar e de unde! Poliții, ministere, agenții, regii, ong-uri, etc., tuturor li s-a alocat câte un mic rolișor, ca să mănânce și gura lor! Mai nou, Secretariatul General al Guvernului (SGG), păstorește  rezervația pentru că ăia de la mediu erau niște incapabili să gestioneze vreo 100 de milioane de euro. Dar, iată una din reclamațiile pescarilor: ”Dom-le, noi dăm că nu e o tragedie, dar sunt prea mulți”. Mulți și rapace, domnilor.

Propunerea de față pare a avea mai multe fațete. Fără nicio fundamentare științifică sau logică, fără să se încadreze în vreo strategie sau un plan anume urmând traseul imbecil al interzicerii peste noapte a vânătorii în deltă, la tot vânatul, cu prejudicii grave asupra zonei, a prelungirii, pentru încă 5 ani,  în avantajul câtorva, a interdicției de a pescui sturioni, a eliminării taxei pentru permisul de pescuit în pe teritoriul RBDD (etc.), pare că guvernatorul, cunoscut ca un prieten al naturii și pescar de știucă care eliberează capturile, s-a spălat pe mâini în acestă problemă aruncând pisica pe acoperișul MADR. Ce șanse are astfel de măsură, aproape zero, aș aprecia. Ce fel de social-democrație mai construim noi cu astfel de șopârlici? Cel puțin vom vedea o conștiință împăcată: eu am propus, fraților, treaba voastră dacă nu vreți!

Dar, să revenim la ipoteză. Vasăzică, ca în orice început de drum, trebuie să știi cu cine și cu ce ai de a face.  În mod firesc, guvernatorul a început o serie de întâlniri cu reprezentanții comunităților locale, cu asociațiile de pescari, cu factorii de influență din zonă. Ce s-a desprins din acestea, faptul ultra-arhicunoscut că nu mai e pește. Nu mai este în toată țara, nu numai în deltă! De ce, pentru că turismul…nu știu ce și pescarii sportivi…alt nu știu ce, zic pescarii comerciali. Deci, în consecință, ar trebui să luăm măsuri urgente, nu contează cum, dar să le luăm. Așa s-a consumat și episodul cu interzicerea motoarelor de peste 100 de cai putere, pe lacuri. Dacă asta n-a ținut atunci s-o băgăm p-ailaltă, adică tocmai o măsură fără o doză de realism. Ce se așteaptă după asta? Probabil, să crească peste noapte populațiile acvatice vizate, să crească turismul prin permisiunea pescuitului la știucă, tot cach and release,  pe perioada prohibiției generale, măsură și ea inclusă pe acolo. Păi, crede cineva că cele cca 150 de tone de pește ce reprezintă sub 5% din întreaga cantitate raportată și pe care, anual, le prind cei 25.000 lansetari vor rămâne în apă sau că pescarii de știucă vor da buzna în baltă, în aprilie și mai? Dar ce se va întâmpla în celelalte luni, în plin sezon turistic? Cine știe, or mai fi romantici ai administrației care iau de bune cele cca 3.500 de tone de pește raportate anual ca fiind tot peștele prins spre comercializare. Este de cel puțin trei ori mai mult, spun voci din ANPA!

Poate nu acest lucru ar fi de mirare ci, mai degrabă, așteptările pescarilor profesioniști. Dacă se braconează, stimați domni, nu cumva ăia care braconează fură tot de la voi și nu de la pescarii sportivi? Mulți știu că așa este, dar le este teamă de represalii și stau în banca lor, fără să zică nici pâs. Tot la fel de mult ați vorbit și cu legatul de glie, recte de cherhana. Unde este justificarea pentru care nu puteți vinde peștele decât la cherhana și nu acolo unde aveți un preț mai bun, de exemplu la pensiuni și desigur, tot cu acte în regulă. Are cherhanaua un veterinar acolo care pupă carasul pentru a aprecia dacă e organoleptic propriu pentru consumul uman? Nu prea cred. De altfel, nu cunosc pe nimeni care să se fi îmbolnăvit din consumul de pește în deltă, doar dacă i s-a aplecat!

Astfel, dintr-o multitudine de posibile acțiuni, alternative decizionale sau variante de propuneri s-a aterizat aici, parcă la finalul prostesc al unei comedii de duzină. Nu cumva, până a se ajunge la asta, etapele firești ar fi fost reducerea braconajului și a comerțului cu pește la negru prin modificarea legislației punitive pentru astfel de infracțiuni, adoptarea de măsuri adevărate de reglementare a pescuitului, indiferent de forma de manifestare (comercial, familial și recreativ) prin stabilirea și rotația zonelor de renaturare – dar fără dedicație, zone cu pescuit ”cach and release”, politica națională de repopulare, bursa de pește, ochiul la plasă, numărul de plase, reintroducerea și mărirea taxei de pescuit – iar veniturile obținute să fie destinate numai pentru întărirea corpului de control, eventual diminuarea cantității permise de la 5 kg la 3 kg/pește/zi, interdicția de a mai scoate pește din deltă fără acte însoțitoare, etcetera, etcetera.

Între timp, trepădușii de la rezervație se joacă de-a cine pe cine conduce, de-a consiliul SF, sau de-a ecologia și, din când în când, mai plesnesc câte un neica nimeni fără spate, măcar că și-a construit un podeț până la apă fără autorizație de mediu.

Ovidiu Ghionu