Cote mai mici pentru pescuitul comercial în Deltă

Pentru anul în curs, ministerul agriculturii și cel al mediului, în calitate de emitent, au stabilit că efortul de pescuit comercial în Delta Dunării, pentru anul în curs, are o limită maximă de 4.140 de tone, cu 12,5 % mai puțin față de anul trecut, respectiv 588,5 tone.

Cum se calculează acestă cotă, TAC-ul(Total Admissible Captures)

Criteriul principal, de referință, îl reprezintă raportările pescarilor și ale cherhanagiilor la care se adaugă și studiile anuale comandate de A.R.B.D.D., prin rotație, celor două institute de specialitate aflate pe undeva, tot din parohia statului: INCDD și ICDEAP. Cum se întocmesc acestea este aproape un secret de stat deoarece nimeni, poate cu excepția câtorva persoane din birourile respective, nu a reușit să descopere tehnologia și modalitatea ultra-secretă prin care se determină populațiile de pești din Delta Dunării. Desigur, după cum oficial se recunoaște, în algoritmul respectiv, care de fapt este o singură ecuație, dar cu multe necunoscute, plutesc brownian  cantitățile braconate, cantitățile nedeclarate, cantitățile mâncate și alte cantități.

Ce s-a întâmplat în anii trecuți

• 2016, TAC: 4.320 to, din care: Crap – 179 to, Știucă – 330 to, Șalău – 134,5 to, Somn – 312,5 to;
• 2017, TAC: 4.043 to, din care: Crap – 245 to, Știucă – 138 to, Șalău – 128,5 to, Somn – 215,5 to;
• 2018, TAC: 4.738,5 to, din care: Crap – 129,6 to, Știucă – 490 to, Șalău – 217 to, Somn – 848 to;
• 2019, TAC: 4.150 to, din care: Crap – 223,7 to, Știucă – 163,2 to, Șalău – 125 to, Somn – 214,5 to.

Se poate observa ușor că tocmai în anul în care a fost interzis pescuitul știucii, în sensul reținerii capturilor, pentru pescarii amatori, cota alocată la știucă este enormă, fiind printre cele mai mari din istoria post-decembristă a pescuitului în Deltă. Și atunci, pe bună dreptate, nu putem să nu ne întrebăm unde este logica guvernatorului R.B.D.D., Mălin Mușetescu, care mai avea puțin și plângea de dragul și dorul știucii, storcând lacrimi de Bollywood din rândul publicului larg!? Iar anul acesta, cu cele mai mari capturi la crap, pescarii recreativi nu pot reține exemplarele peste 5 kg. Cine să vă mai înțeleagă mințile întortochiate!?

Ce se întâmplă cu pescarii

Dacă ar fi să luăm de bune cifrele TAC-ului, celor aproximativ 1.000 de pescari comerciali autorizați, le revine o medie anuală de cca 4 tone de pește, de persoană. Peștele respectiv este împărțit pe specii și alocat celor 10 zone identificate pentru pescuitul comercial. Pentru a beneficia de reînnoirea permiselor de pescuit, pescarii sunt obligați să realizeze cel puțin 75% din cota alocată individual, pe specii, dar să nu o depășească. În destule cazuri aceste cantități se reglează din pix, în cherhanale, peștele bun migrând de pe pontajul unui pescar la un altul, funcție de interesul cherhanalei. Din cauza creșterii numărului de turiști, și implicit al vânzării peștelui direct către pensiuni, lucru interzis de actuala și absurda legislație, mulți pescari riscă să nu mai poată raporta cotele respective, deci să-și piardă permisul de pescuit. Cu toate acestea, din cauza prețului mai bun, se recurge la această variantă. Să nu mai vorbim și de cei care duc acasă importante cantități, de ordinul zecilor de kilograme și care plătesc bine pentru acestea.

Până la urmă, un calcul sumar, pur orientativ, considerând un preț mediu de 8 lei/kg de pește, duce un pescar la un venit lunar de 2.500 de lei, fără pescuitul la scrumbie. Din acești bani se cumpără scule, se repară motoare și bărci, se plătește benzina, și se întrețin familii.

Ovidiu Ghionu