De prin anul 2010, autoritățile emit un ordin anual care aprobă măsurile de reglementare a efortului de pescuit și cotele de pescuit alocate pentru anul 2021, pe specii și zone, respectiv Marea Neagră, Rezervația Biosferei „Delta Dunării”, fluviul Dunărea, râul Prut, lacuri de acumulare. Precum un copy-paste rostogolit de la an la an, cu același text redundant, actul normativ arată o înșiruire de cifre care ar fi trebuit să fie reprezentarea cuantificată a cantităților de pește ce urmează a fi capturate de către pescarii comerciali. De fiecare dată, nici o vorbuliță despre estimările pescuitului recreativ/sportiv sau familial, poate că din pricina faptului că peștele prins astfel nu se raportează. Dar, ce să scrii despre pescuitul recreativ în Delta Dunării dacă statistica oficială a Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării (A.R.B.D.D.) a furnizat pentru anul 2020 un număr de aproximativ 70 de mii de permise de pescuit sportiv/recreativ eliberate. Acestea reprezintă cam de șase ori numărul întregii populații din Deltă. Așa o fi, dar cu mari rezerve pentru că o altă statistică oficială, de data acesta a INS, plasează numărul turiștilor în jurul cifrei de 100.000.
După experiența inepției din 2018, atunci când Guvernatorul Mușetescu a introdus catch & release la știucă, pentru lansetari, iar cota de pescuit a acestei specii a crescut la 490 de tone, față de cele 138 de tone ale anului 2017, pentru pescuitul comercial, anul acesta lucrurile s-au reglat din pix. Cotele sunt mai mici pentru peștele bun care urmează același regim de C&R la pescuitul recreativ, în anul 2021, respectiv crap, știucă, somn și șalău. Cu un scurt răgaz, din anul 2018 și până azi Ministerul mediului și ARBDD nu au reușit să identifice sancțiunea asociată pentru reținerea acestor specii. Mai așteptăm, nu ne grăbim.
Este secret național formula prin care se ajunge la determinarea viitoarelor cantități, pe specii și zone, dar cu un mic exercițiu de logică ipoteza ar fi constituită din raportările anuale ale pescarilor plus niște studii științifice. Referitor la acestea din urmă, studiul efectuat de către Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică, Pescuit și Acvacultură Galați apreciază toată captura de pește pentru anul 2021 la cantitatea de aprox. 8.100 de tone, din care:
- captură pentru pescuitul în scop comercial(TAC): 3.861 t, captura propusă fiind compusă din captura estimată prin aplicarea metodelor specifice de calcul pentru anul 2020 la pescuitul comercial în cantitate de: 2574 t la care s-a adăugat cantitatea de 1287 t rezultată în urma estimărilor privind pescuitul ilicit (IUU). Propunem adăugarea acestei cantități rezultate în urma pescuitului ilicit în vederea reducerii efectului “pieței negre”;
- cota pentru pescuitul în scop recreativ/sportiv 2.400 t;
- cota pentru consumul familial : 1.875 to.
Prin urmare, autoritățile aprobă pentru anul acesta o captură totală de 3.870 de tone, din care vreo 1.200 de tone se recunoaște că este pește ilegal, dar se mărește cota cu scopul reducerii efectului „pieței negre”. Conform acestei teorii, cotele alocate pescuitului comercial conțin și o componenta de 30% ce reprezintă piața neagră. Practic, în fiecare an, în cota de pescuit aprobată se găsește și peștele ilegal. Victorie! După ce s-a introdus peștele ilicit în cota legală, piața neagă s-a diminuat și dispare încet-încet, de vreo 30 de ani. Per a contrario, dacă s-ar declara un procent de 90% din cota aprobată, atunci rezultă că nu ar mai fi pește la negru pentru că nu ar mai fi de unde, nu ar exista fizic. Iată, raționamentul dumneavoastră, domnilor.
Referitor la pescuitul recreativ/sportiv, studiul apreciază că pescarii cu lanseta au capturat 2.400 de tone pe pește, în anul 2020, și recomandă: Folosirea metodei ”catch and release” și pentru speciile valoroase (somn, crap, șalău) cum se practică deja pentru știucă cu ajutorul ordinului anual de prohibiție. O privire mai atentă asupra acestei afirmații arată că asistăm și în acest caz la un copy-paste grosolan deoarece studiul a fost realizat în anul 2020, iar C&R la știucă s-a întâmplat o singură dată, numai în anul 2018. Este suficient pentru oricine să ridice semne de întrebare cu privire la seriozitatea acestui studiu care, de alt fel, are o mare acuratețe la identificarea cantităților de pește, acestea fiind furnizate cu o marjă la kilogram. Dă mai bine așa, crește încrederea. Totuși, stimați cercetători, 2.400 de tone de pește capturate anul trecut de către pescarii recreativi nu pare exagerat, enorm? Sau s-a omis a se preciza că din această cantitate vreo 1.600 de tone sunt obținute ilicit, de pe baltă, la portofel, de la diverși localnici, pescari sau nu?! Și atunci, cele 1.600 de tone de ce nu le-ați pus în ciorba aia mare, așa… în vederea reducerii efectului “pieței negre”? Sau pe cele asociate pescuitului familial, câte or mai fi și pe acolo?
Cei 1.480 de pescari comerciali – număr aproape constant în media ultimilor 9 ani, pot captura 3.780 de tone de pește, mai puțin cu 320 de to față de anul trecut, având creșteri doar pe hârtie la pește fără valoare, respectiv rizeafcă, roșioară morunaș, etc. Cantitățile la unele dintre speciile cu valoare comercială au fost diminuate drastic, respectiv șalăul cu cca 74 de tone sau somnul cu 97 de tone.
Cele 10 zone de pescuit, vor fi deservite de 1.480 de pescari autorizați care vor utiliza: 740 de bărci, 11.700 de setci de diferite dimensiuni, 42.350 de vintire, 11.350 de taliene de baltă, 7.200 de setci de scrumbie, 140 de năvoade și 30 de taliene marine gigant.
Pentru că totul pare o mare păcăleală, o lipsă de responsabilitate și viziune, cu sau fără câteva hârtii, peștele își va vedea și anul acesta de drumul său, netulburat.
Ovidiu Ghionu
