De ce Guvernul interzice definitiv pescuitul sturionilor

Potrivit unui proiect de ordin comun aflat în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Mediului și pe cel al Agriculturii, se dorește interzicerea pescuitului la speciile de sturion, în scopul conservării acestora, pe o perioadă nedeterminată. Postat în data de 6 februarie, sub principiul transparenței decizionale, împreună cu o notă de fundamentare, noul ordin vine să prelungească perioada de 15 ani de prohibiție care expiră în luna aprilie a.c.

Conform Referatului de aprobare al Direcției de biodiversitate din cadrul M.M.A.P. „Emiterea unui nou ordin de interzicere a pescuitului la sturioni reprezintă un prim pas pentru protecția populațiilor și o etapă esențială pentru recuperarea ulterioară, iar decizia impunerii prohibiției la sturioni este luată ca urmare a stării populațiilor de sturioni, care în lipsa unor măsuri de conservare și protecție, ar duce la declinul rapid și probabil la dispariția în scurt timp a cel puțin unei specii de sturioni.”

Până aici sună frumos, dar Nota de fundamentare a Autorității Științifice CITES (Convenția privind comerțul internațional cu specii de faună și floră amenințate) recunoaște că nu există niciun studiu elocvent cu privire la populația de sturioni, chiar și după programele de repopulare susținute cu bani UE timp de aproape 10 ani. În urma acestora se estimează că numai în România s-a populat cu peste 500.000 de exemplare: „Deși programul de conservare și redresare a populațiilor de sturioni sălbatici din Dunăre a început în anul 2006, nu a fost finanțat niciun studiu care sa furnizeze vreo informație referitoare la revenirea  la maturitate a acestor pești în Dunăre, pentru a se reproduce.”, se precizează în nota de fundamentare. Practic, se recunoaște faptul că nu există un studiu relevant pentru această decizie, iar din măsurătorile institutelor specializate reiese că sturionii nu mai urcă pe Dunăre pentru a se reproduce, din diferite cauze. Mai mult, Nota de fundamentare precizează faptul că braconajul are un impact de 50% asupra măsurilor de conservare a acestor specii.

Ca măsuri urgente de conservare se propune

„Motivat de faptul că atât modelarea populației, cât și exemplele din moratoriile de pescuit impuse în alte zone, arată că reconstrucția populațiilor de sturioni necesită acțiuni într-un interval de timp de mai multe decenii, decât o perspectivă pe termen scurt de 5 sau 10 ani, se impune prelungirea interdicției de pescuit a speciilor de sturioni, până la schimbarea prevederilor legale. Orice acțiune sau decizie privind redeschiderea pescuitului la sturioni, trebuie să fie documentată de date de monitorizare anuală și precedată de un studiu care să arate că starea populației s-a îmbunătățit și poate suporta un pescuit sustenabil.”, susține Nota CITES, cu un copy-paste rostogolit.

Mai la obiect, pescuitul la sturion se poate deschide dacă există un asemenea studiu dar, în lipsa lui, se consideră necesar ca prelungirea interdicției de pescuit la sturioni să fie realizată „până la schimbarea legislației”(sine die).

Practic, cei 15 ani de prohibiție sub sancțiunea penală, timp în care s-au cheltuit sute de milioane de euro pentru repopulări în toate țările riverane europene, au o concluzie simplă: sturionii sunt o specie amenințată cu dispariția și se impune o prohibiție pentru o perioadă nedeterminată, până la schimbarea legislației care, la rândul ei, se poate schimba doar dacă există un studiu relevant asupra acestor populații.

Iată, pe scurt, cum se iau decizii strategice în România.

Ce să mai vorbim despre așa zisa transparență decizională dacă domnul ministru peste mediu declara pe 4 martie că a semnat de câteva săptămâni acest ordin, chiar dacă a fost postat, spre dezbatere publică, pe 26 februarie: „Am semnat un ordin de ministru acum câteva săptămâni prin care am decis prelungirea pe o perioadă nedeterminată a protecţiei acestor specii. În activitatea mea anterioară de la Ministerul Agriculturii, am răspuns de piscicultură şi cunosc problemele braconajului. Sunt un susţinător al interdicţiei totale a pescuitului acestor specii. Sunt specii în continuare în pericol şi trebuie protejate”.  Deci, domnule ministru, conform spuselor dumneavoastră, ați semnat ordinul pentru că ați răspuns de piscicultură și cunoașteți problemele braconajului.

Meritați într-adevăr felicitări pentru aceste cunoștințe dobândite, dar ar fi bine să știți că între braconaj și interdicția dumneavoastră atemporală nu există nicio corespondență, nu are legătură una cu alta, pentru că dacă în cei 15 ani de restricții și populări nu s-au constatat ameliorări, atunci puteți închide pescuitul și pe lună pentru că rezultatul va fi același! Mai departe, pentru că vorbiți de pericol, ar trebui să fiți informat că în România toate speciile de pește sunt în pericol și asta datorită lipsei de decizie și viziune în ceea ce privește pescuitul pe tot teritoriul național. Apele s-au transformat în deșert lichid, domnule ministru, fără pește. Nu mai e nici caras!

Ceea ce încercați să faceți prin hei-rup-ismul acesta, presat fiind de data de 20 aprilie când expiră ordinul de acum 5 ani, fără a vă apleca asupra unor alternative decizionale – pentru că nu ați avut timp fizic să le studiați, contrar concluziilor acestei Note de fundamentare pe care chiar dvs o invocați, nu aduce nici pe departe a profesionalism, orbecăiți și ați prins pe întuneric cea mai convenabilă decizie politică: arătăm chipurile niște studii, închidem gura ONG-urilor de mediu și lăsăm robinetul deschis pentru afacerile din domeniu.

Am văzut că dați exemple nenumărate de țări care arată destul de îngrijorate cu privire la protejarea acestor specii, dar pe hartă numai una din spațiul UE are o deltă prin care urcă sturionii.

La nivel mondial multe alte specii sunt în pericol, de exemplu tonul. Totuși, țări civilizate, în susținerea unei industrii și economii locale, sustenabile, permit pescuitul acestor specii, în limite și zone stabilite, exercitând astfel un control direct asupra populațiilor respective. După cum știți, orice studii care nu implică pescarii locali sunt susceptibile de a fi nevalidate de către comunitățile din care aceștia fac parte. Totuși, admițând că unii cercetători sunt foarte buni pescari, relevanța acestor materiale documentare se interpretează sub o mare rezervă de certitudine, veridicitate.

Spuneți că știți cu braconajul, vă rog să vă deplasați o lună la Cotul Pisicii sau la Isaccea, împreună cu cercetătorii-pescari aleși de dvs și să ne spuneți câți sturioni ați prins, chiar și acum când urcă să depună icrele. Desigur, la final o să spuneți că nu este pește.

Logica vă spune că nu aceasta este soluția. Nimeni nu câștigă nimic, poate niște afaceriști de cumetrie care prind sturionul cu icre, îl mulg, și apoi vând puietul statului român pentru „repopulare”.

Controlul populațiilor se poate face prin acordarea unor licențe anuale, prin licitație, pe zone, specii și dimensiuni, astfel încât cele 8 comunități locale identificate să beneficieze de avantajele unor astfel de capturi, iar includerea acestora în circuitul economic, chiar prin defuncta Bursă de Pește Tulcea, să îmbrace și componenta unui reper științific. Știu, e greu, trebuie să mai faceți câteva hârtii în fiecare an și să monitorizați vreo 15 zone de pescuit.

Iată ce spune studiul CITES: „Moratoriul a desființat teoretic o importantă sursă de venit pentru numeroase familii de pescari din 7- 8 comunități situate pe teritoriul RBDD (mai ales Sfântu Gheorghe), dar și de pe restul Dunării din România. Acest lucru ar trebui corectat prin alocarea de fonduri compensatorii pentru acești pescari.”

În încheiere, cu voia dvs, aș dori să vă citez din nou: „Din analizele pe care le-au făcut specialiştii Ministerului Mediului reiese că aceste specii sunt în continuare într-un pericol real că braconajul poate fi oprit doar prin măsuri dure şi pe termen lung şi tocmai de aceea propunem ca această protecţie să fie pe o perioadă nedeterminată”. Vă rog să explicați public care este logica acestor spuse. Care este relația directă dintre perioada de prohibiție și stoparea braconajului!? O să se plictisească braconierii și o să renunțe! Dacă braconajul este principalul factor care duce la periclitarea acestor specii atunci de ce nu opriți braconajul!?

În așteptarea prohibiției pe termen nelimitat la caras, cu mulțumiri,

Ovidiu Ghionu, pentru Fundația „La Porțile Deltei”

foto. interfax.ru