Delta Dunării. Boul piroman

An de an, în tradiția zonei, mii de hectare de vegetație sunt incendiate de localnicii Deltei. Așa s-a întâmplat acum câteva zile în zona Sulina.

În cultura băștinașă s-au găsit tot felul de explicații în legătură cu arderea premeditată a stufului: dispar bolile, se regenerează peștele în apă curată, animalele au un nou refugiu prin înlocuirea stufului ars cu unul verde – proaspăt, ș.a.m.d. Total neinspirați, dar ambițioși în cauza lor, unii completează cu „așa e tradiția la noi”, de parcă până la apariția omului Delta nu ar fi existat fiind văduvită de focul creator, iar „tradiția” – pentru că e tradiție, trebuie respectată. Omul a creat Delta Dunării – cu amnarul!

Pe când nu se inventase cărămida, iar mai apoi BCA-ul sau panoul pre-fabricat, stuful era folosit cu precădere ca material de construcții fiind utilizat la fabricarea gardurilor, a  „dulapilor” din care se realizau pereții caselor și a acoperișurilor acestora. De cele mai multe ori pentru împrospătare, era ars în preajma satelor pentru a ușura recoltatul și transportul. O parte din acesta era destinat hranei animalelor, în special a vitelor, o rasă amestecată la nesfârșit, dar aclimatizată și rezistentă la condițiile vitrege din Delta Dunării.

În epoca goanei disperate după bani, a exploatării fără noimă a resurselor naturale, vaca și boul au devenit la mare preț, în special datorită subvenției oferită de stat pentru creșterea vitelor.

Acesta este și motivul principal pentru care azi se incendiază mii de hectare de stuf: vaca de Deltă mănâncă stuf. Ea nu este adăpostită, nu este hrănită de mâna omului, nu este îngrijită veterinar – decât cu rare excepții, ci doar aduce banii de subvenție hălăduind tot anul pe grindurile și canalele din baltă. Aceasta este singura sa rațiune de a fi. Nici abatoarele nu o vor. Carnea este ațoasă și lipsită de grăsime din cauza alimentației, dar și a efortului constant de a o obține la care se adaugă orele de „sport”, de dimineață până seara, pe care le execută vrând-nevrând pentru a se apăra de insectele nemiloase.

Cine știe câte sunt?! Traficul cu punga de crotali este la el acasă, iar descurcăreții, cow-boii locali nu numai că prosperă văzând cu ochii, ci își văd de ale lor după bunul plac, nederanjați de nimeni.

Ce mai contează că arunci în flăcări milioane de ființe: insecte, păsări, mamifere, dacă tu ai stuf proaspăt pentru vacă?! Cum să nu admiri norii groși de fum, întinși pe kilometri, dacă vaca are papa gratis, aceea care nu costă niciun leu – poate puțină motorină și niște cauciuc aprins?!

Deși legea pedepsește asemenea fapte nimeni nu este prins și sancționat niciodată. Se știe, desigur, cine sunt autorii, dar instituțiile abilitate sunt oarbe și surde – e doar niște stuf!

ARBDD, în calitate de administrator al mediului și zonei, se lamentează public gesticulând ridicol un bețișor aprins, de papură. Pe pagina sa de socializare explică, totuși, că există o amendă și că „au fost informate autoritățile competente, respectiv ISU Tulcea, Prefectura Tulcea, Garda de Mediu Tulcea precum și Ministerul Mediului.” O singură instituție a scăpat de informare, Inspectoratul de Poliție Tulcea. Oare din ce motiv?! Una este informare, stimați domni, și alta este sesizare oficială – cu toate cele, ce ar fi pornit anchete, vrând-nevrând.

Același niznai și la ISU Tulcea. Întrebați de reprezentanții presei afirmă cu nonșalanță că nu a sunat nimeni la 112. De ce să se autosesizeze, de ce să sesizeze poliția? Nu e cazul. Doar dacă sună careva la 112, un fazan, o rață, un enot sau un șacal.

Ovidiu Ghionu