Delta Dunării – Jaful continuă

Rezultatul deliberării autorităților cu privire la managementul resursei piscicole s-a concretizat în documentul care stabilește obiectivele pe termen scurt, respectiv ordinul de prohibiție pe anul 2022.

Trecut prin plasele fine și rezistente ale intereselor și jocurilor din breaslă, documentul final nu mai seamănă cu propunerea inițială, chiar dacă, paradoxal, cele trei variante formulate anterior au avut la bază același „studiu științific” – după cum afirmă autorii acestuia.

Spre liniștea afaceriștilor, comunităților, pescarilor și a braconierilor, prevederi fundamentale care ar fi trebuit să asigure o exploatare sustenabilă a peștelui din Deltă s-au pierdut pe traseu, și s-a revenit la „normal”: setca este permisă pe tot timpul anului, năvodul de asemenea – fără restricții, pescuitul la mare se poate desfășura cu setca ce capturează sturioni, femelele de rac se pot reține, iar setca de scrumbie – cu ochiul mic, poate fi folosită în continuare, tot timpul anului, chiar dacă scrumbia va fi trecut de mult prin apele Deltei.

Din „managementul științific” trâmbițat la facerea peștelui pe anul 2022 nu au mai rămas decât niște găuri de plasă ruptă prin care trece oricine, fără jenă sau teamă.

Concepte precum biodiversitate, sustenabilitate, proliferare, protejare, s-au transformat în niște lozinci gâjâite din gâturile umflate ale artizanilor administrării resursei piscicole.

Totuși, ceva s-a lipit de fundul tigăii. Precum arsura ce afumă mâncarea, care strică plachia de pește, s-a păstrat, justificat științific, desigur, interdicția reținerii peștelui valoros de către undițari – crapul, somnul, știuca și șalăul. Peștele cu oase mari, cum remarca un cititor, este numai pentru stomacurile șmecherilor, ale privilegiaților, și nu pentru oamenii de rând. Aceștia, în pofida altor limitări incluse în ordinul de prohibiție menite să reducă cantitatea de pește ce poate fi transportată individual sau familial, trebuie să cumpere de la magazin cele patru specii, neavând permisiunea statului român să mănânce pește bun. În vremurile întunecate ale iobăgiei se puneau botnițe la culesul strugurilor. „Științific”, aici s-a ajuns după 30 de ani de management piscicol: fără apă, fără pește, fără viziune!

Populațiile de pește valoros nu sunt pentru omul de rând, nici chiar dacă sunt „ușor exploatate”, după cum se susține în studiul științific cu pricina.

Fără legătură cu sistemul metric, dar nici cu planeta pământ, afișând un algoritm abject, invenție a unor creiere rupte de logica elementară, specialiștii susțin că undițarii pot captura anual 2.400 tone de pește. Iată pericolul, iată braconajul, iată hoția! De ce nu 5.000 de tone, 10.000, s-a terminat pixul?!

Toate măsurile care ar fi asigurat un management durabil în pescuit – interzicerea setcii pe tot teritoriul național, prohibițiile ciclice pe specii și zone, ridicarea pragului de raportare la pescuitul comercial de la 70, la 90 % din cantitatea alocată, reducerea etapizată și constantă a numărului de pescari comerciali, destructurarea rețelelor de braconieri și traficanți de pește, reducerea poluării cu substanțe din agricultură, reorganizarea modului în care se face turism, etc, s-au transformat într-una singură: pescarii recreativi nu au voie să mănânce pește valoros prins de ei. Vinovații s-au descoperit! Putem să răsuflăm ușurați!

Dar, nu! Nu e așa simplu, deși ar fi fost de dorit! Aparența științificului – dacă mai păcălește pe cineva, este spulberată chiar de administratorul peștelui din Delta Dunării, recte A.R.B.D.D., care sesizat fiind cu privire la aprecierile netemeinice și nereale din studiul respectiv, prin adresa 6640/24.03.2022, răspunde perplex:

Alt fel spus, există un studiu „științific”, avizat de către Academia Română – precum în fiecare an (n.a.), care spune că se pot prinde 2.400 de tone de pește pe an, la undiță și lansetă, care recomandă Cach and Release (C&R) la speciile valoroase – deși nu se specifică care este cantitatea de pește valoros din cele 2.400 de tone, și care stabilește cu o marjă de kilogram cotele de pește alocate pentru pescarii comerciali, pe specii și zone, dar nu determină câți pescari recreativi pescuiesc efectiv.

În temeiul acestei ipoteze infantile, ARBDD propune și ministerele aprobă, C&R la speciile valoroase pentru pescarii recreativi chiar dacă, cităm din profunzimea înțelepciunii decizionale a specialiștilor, „nu se poate emite vreo opinie avizată, întrucât nu există niciun studiu în acest scop.”

Așadar, s-a luat o decizie neavizată fără un studiu, după cum se recunoaște mai sus, fără a se ști cu adevărat impactul acestei măsuri în economia pescuitului din Delta Dunării.

În raport de cauzalitate, se recunoaște indirect superficialitatea și arbitrariul studiului respectiv, al avizului formal al academicienilor și se arată modul discreționar, neprofesionist, falimentar în care se iau decizii.

Înțelegerea obiectivelor și consecințelor decizionale nu face parte din preocupările acestor indivizi. Pertinența e în altă parte!

Ovidiu Ghionu