În prim-planTurism

Deși decimată în Delta Dunării, științific, știuca are o cotă de pescuit mai mare decât crapul

Nu mai este un secret declinul populațiilor de pește din Delta Dunării, în special a știucii care a dispărut vizibil de doi ani din bălțile Deltei.

Pescarii, indiferent dacă sunt ai locului și pescuiesc cu plase, sau recreativi/sportivi, știu și simt această realitate care nu numai că afectează turismul de extrasezon, ci produce dezechilibre în ecosisteme, precum și în buzunarele localnicilor. Deși peștele are un preț ridicat, în jur de 35 de lei/kg, veniturile consistente provin din icrele prețioase care iarna aceasta, din cauza penuriei, au ajuns la 400-500 lei kg, desigur, pe piața neagră. Prețul mare este cu siguranță și un indiciu al declinului speciei, pentru că icrele sunt din ce în ce mai greu de procurat, iar acum doi ani se vindeau cu 200 lei/kg.

În schimb, autoritățile se zvârcolesc în neputința de a produce un management de perspectivă care să aducă echilibrul între activitățile antropice și biosistemele deltaice, asigurând astfel o exploatare durabilă și rezonabilă.

Studii peste studii, așa-zis științifice se încură în cifre și algoritmi, fabrică alte adevăruri din birouri fără legătură cu realitatea, sfidând judecăți simple, elementare, la îndemâna oricui. Numai bine, elucubrațiile livrate cu etichete științifice se așază perfect pe schemele politice de amețire a populației locale. Dar s-a găsit țapul ispășitor – pescarul recreativ, inoculându-se cu bună știință în mentalul zonei că lansetarul a prins peștele care, de fapt, e al localnicului. Poți să ieși primar prin Deltă numai cu lozinca asta.

Pe contrasens, fluturând după voie și interes hârtiile „științifice”, „managementul” RBDD are un singur țel: Peștele politic. Nimeni nu e răspunzător de falimentul ihtiofaunei, cu excepția pescarului recreativ. Ce te costă să dai vina pe turiști?! Politic, nu decontezi nimic în zonă.

Cine are timp să se scufunde în foile savanților în pescuit?! Nici nu e indicat, pentru că deasupra, la vedere, plutesc grămadă în supa științifică inepții și absurdități.

Una dintre ele este previziunea aproape academică care apreciază eradicarea totală a braconajului pentru anul acesta, de la o cotă recunoscută de aproape 50% în anul 2021. S-a mai scris despre asta. Drept urmare, cota de 1.850 de tone din braconaj a fost introdusă în cota legală de pescuit comercial. Genial!

Estimarea braconajului pe anul 2021 – ICDEAPA Galați

Upgrade

O altă concluzie șoc vizează știuca. Pentru anii 2021, respectiv 2022, s-a estimat și aprobat o cotă de 185 tone, în condițiile în care în 2021 au fost raportate 25,6 tone, cu 159, 5 tone mai puțin, ceea ce arată un procent de numai 16,6 %. Practic, comparativ cu cele 25,6 tone înregistrate oficial în 2021, anul acesta cota stabilită de „specialiști” este din nou 185 tone. Să înțelegem că în 2022 a dispărut braconajul și se vor raporta 185 de tone!? Uluitor, după toate acestea, savanții peștelui au propus cota de anul acesta cu 700% mai mare față de raportările oficiale ale anului 2021. Deci, nu mai vorbim de 50% procent de braconaj la știucă, ci de 700% dacă ar fi să ne referim la înregistrările oficiale ale lui 2021. Cifrele din cele trei tabelele prezentate, judecate prin prisma cotei aprobate de 185 tone, se contrazic matematic, dar cine știe, ihtiologic au vreun algoritm ascuns. Mai mult, apoteotic, cota la știucă, în același mod stupefiant, este mai mare decât cea aprobată pentru crap, identic pentru 2021 și 2022. Și un copil de 6 ani de la Mila 23 ar râde de lucrurile astea, măcar 10 secunde, apoi l-ar apuca plânsul. Și asta e doar la suprafața managementului peștelui politic.

Oare tot așa s-au fundamentat și noile amenzi?

Ovidiu Ghionu

Lasă un răspuns