Fundația La Porțile Deltei și APRS.RO au trimis propunerile pentru Planul de management al Deltei Dunării

De curând Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a publicat în consultare publică propunerea legislativă care cuprinde Planul de management al Rezervației Biosferei Delta Dunării, împreună cu Regulamentul rezervației.

Planul de management a beneficiat de o finanțate de aproximativ 8,7 milioane de euro, din care 1 milion de euro a fost alocat din bugetul național, restul provenind din finanțări externe. Principalul beneficiar, ARBDD, a fost sprijinit de patru entități partenere, respectiv Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare “Delta Dunării”- I.N.C.D.D.D. Tulcea, Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Marină “Grigore Antipa”- I.N.C.D.M. Constanța și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie și Geoecologie Marină– GEOECOMAR, care au produs împreună un document de 7.943 de pagini, incluzând detalii tehnice, planșe, fotografii, etc.

În ultimele zile, în jurul acestei dezbateri s-a iscat multă vâlvă, o serie de primari ai localităților din deltă au reclamat faptul că măsurile propuse sunt defavorabile localnicilor și că le limitează dreptul de a exploata resursele naturale ale rezervației. Justificate sau nu, unele prevederi ale planului ridică întrebări firești cu privire la modul de abordare. În exemplificare, se propune ca Pădurea Letea și Pădurea Caraorman să fie deschise pentru turism, deși ambele beneficiază de protecția legii fiind declarate zone strict protejate încă de la înființarea rezervației. O altă paradigmă o constituie plasarea agriculturii în zona de risc scăzut relativ la impactul negativ asupra ecosistemelor deltaice, fără a se face trimitere la studiile de sol sau de apă din aceste incinte. De asemenea, folosirea substanțelor este permisă, fără a se preciza care este lista agreată a acestor substanțe.

Nici în zona pescuitului lucrurile nu s-au limpezit deoarece lipsesc propunerile pentru măsurile concrete de reducere a braconajului și de regândire a întreg sistemului de management al acestei resurse, începând de la studiul pentru stabilirea cantităților maxim admise(TAC), efortul de pescuit(numărul de pescari și de unelte de pescuit alocate), modul de predare(vânzare al peștelui), raportarea în timp real a capturilor, acordarea și folosirea mărcilor pentru sculele de pescuit și, în special, controlul numărului de plase aflate în apă.

O altă curiozitate de abordare este că pescuitul recreativ nu are parte de un tratament separat, autorii planului plasându-l la grămadă cu pescuitul comercial, fără vreun studiu care să evalueze impactul undițelor în ansamblul celor trei forme, respectiv comercial, familial și recreativ. Lipsa unui studiu se observă și în cazul campării, tratată destul de lejer relativ la obligațiile legale ale ARBDD de a înființa zone de campare.

Cu privire la acest document ce se dorește a fi principalul instrument de management al RBDD pentru următorii 10 ani de zile, Fundația „La Porțile Deltei” și Asociația Pescarilor Recreativi/Sportivi.Ro au întocmit un punct de vedere comun care conține unele observații și propunerile de modificare ale Planului de management și ale Regulamentului rezervației, pe care le publicăm integral:

„Către,

Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor,

Administrația Rezervației Biosferei „Delta Dunării”,

Stimate domnule ministru, stimate domnule guvernator,

Prin prezenta vă rugăm să primiți propunerile comune ale Fundației „La Porțile Deltei” și Asociației Pescarilor Recreativi/Sportivi.Ro (aprs.ro@gmail.com) cu privire la Proiectul Planului de Management al RBDD și a Regulamentului rezervației aflat în consultare publică.

Încă de la început vă asigurăm de intențiile noastre cele mai bune care cuprind semnalarea  unele aspecte ușor vizibile care comportă discrepanțe de evaluare între diferitele activități din Delta Dunării și efectul acestora. În acest sens, vă rugăm să aveți în vedere propunerile noastre care sunt exprimate în termenii înțelegerii obiective a unei realități de fapt, a respectării biodiversității, a interesului de dezvoltare a comunităților locale și ale cetățenilor acestei țări care au dreptul de a vizita acest areal în scop de odihnă și relaxare și recreere. Aceste din urmă activități se manifestă în principal prin plimbare și comuniune cu natura, inclusiv prin pescuitul recreativ.

Deoarece unul dintre subiectele importante ale acestei intervenții o constituie pescuitul recreativ, în scopul acomodării cu modificările legislative din legea pescuitului, dar și cu Decizia CCR nr. 63/2016, pct. 15, propunem folosirea sintagmei pescuit recreativ/competițional(de competiție), pe tot parcursul actului normativ, cu explicația aferentă, chiar dacă în legea nr. 82/1993 se folosește expresia pescuit recreativ/sportiv.

Parcurgând Planul de Management am remarcat liste ale unor activități cu potențial impact, printre care mersul pe jos, agricultura intensivă și nu cea extensivă, utilizarea produselor biocide, hormoni şi substanţe chimice, pescuitul pasiv și activ – fără a ști ce reprezintă deoarece nu sunt definite clar,  pescuit și recoltarea resurselor acvatice (pescuit profesional activ și pasiv, pescuit de agrement), incendii, etc, prezentate la aleatoriu, neierarhizat, în paginile 944-945.

Apoi, pentru zona marină a RBDD, P 946, printre activitățile cu potențial impact asupra speciilor și habitatelor se identifică: Exploatarea şi extracţia de petrol şi gaze, pescuit cu plasa, pescuit cu traulere sau pescuitul cu undița. Sigur că într-o enumerare care nu se dorește exhaustivă, menționarea pescuitului cu  undița la Marea Neagră nu ar trebui să existe, tot la fel de bine ar fi trebuit să fie menționate și sporturile nautice, dar lipsesc, de exemplu, skijet-urile, și alte activități cu impact mult mai mare. Ceea ce dorim să arătăm este că este cel puțin curios să fie amestecate la grămadă o serie de activități nesemnificative deoarece pescarii cu undița la Marea Neagră nu au cum să afecteze mediul marin, sunt foarte puțini după cum se cunoaște, în comparație cu pescuitul cu plasa sau cu traulerere.

La pagina 957 autorii planului tratează pescuitul comercial și cel recreativ ca un tot unitar, ca fiind dăunător pentru păsări care s-ar agăța în firele undițelor și care ar fi deranjate de bărcile respective. Oare cum s-a măsurat starea de stres, a scăzut numărul de exemplare dintr-o anumită specie!? Nu există nici un indiciu. Mai mult, pentru a amplifica impactul acestui tip de pescuit se prezintă voit sau nu o statistică anuală, pe sărite, a numărului de permise de pescuit eliberate, cu exemplificarea statisticii ARBDD din anul 2019 care indica un număr de 185.000 de permise din totalul celor 168.055 de turiști înregistrați de Institutului Național de Statistică. Din Raportul ARBDD (https://ddbra.ro/wp-content/uploads/2021/05/Raport-anual-2019-ARBDD.pdf) rezultă 70.339 turiști români și 36.880 turiști străini, având  un total de 107.2019. Presupunând că dublăm această cifră, rezultă că aproape fiecare turist a avut permis de pescuit, ceea ce nu poate fi credibil nici pe departe, iar ecuația de apreciere a capturilor din pescuitul recreativ a ICDEAPA Galați este următoarea: 185.000permise x 5kg pește/zi (cantitatea maximă de reținut pentru un pescar recreativ) x 3 de zile(cât se apreciază că a pescuit un pescar) = 2.775 de tone de pește/an, aproape cât raportează pescuitul comercial în fiecare an. Este posibil să apreciem ca fiind veridic acest calcul!? Este posibil să fi fi fost o defecțiune de sistem? Credem că da, după toată ipoteza. Rapoartele ARBDD arată că în fiecare an se confiscă în jur de 5.000 de plase ilegale, ceea ce reprezintă cca 170 km liniari. La acestea se adaugă încă 2.000 confiscate de Poliția de Frontieră și 1.000 de Poliția Deltei. Alte 400-500 sunt confiscate de Garda de mediu. Grosso modo, ajungem la un total de 300 km pe/an de plase ilegale confiscate. Dar oare câte mai rămân în apă? 300 km reprezintă distanța auto Tulcea-București.

Prin aceasta dorim să arătăm paradigma pescuit recreativ – pescuit comercial este una a diferenței enorme, iar afectarea păsărilor este o pistă falsă indusă sau nu. Nici măcar statistica din Plan nu este actualizată la zi, până în anul 2023.

În exemplificare, arătăm că în cei 9 milioane de euro plătiți pentru Plan nu au mai ajuns pentru un studiu corect și transparent asupra pescuitului recreativ. Cu excepția calculului de mai sus, ARBDD nu a realizat niciodată un studiu cu privire la acest tip de pescuit. Nici celelalte nu par aproape de realitate, având cu o marjă de estimare a braconajului de 10-50% (ICDEAPA Galați) sau cantități ale TAC-ului calculate suspect de exact, până la kilogram. În anul 2022, prin studiul aferent, același institut include în TAC cantitatea de 1.856 de tone estimată ca fiind braconaj(IUU). Brusc s-a terminat braconajul în deltă, dar rapoartele de control arată cu totul altceva. Este necesar să mai comentăm acest lucru!? S-au mărit cotele și a dispărut braconajul! În compensație s-a permis pescuitul cu setca pe întreg sezonul turistic, lucru interzis până atunci! În această ipoteză ar fi fost necesar ca studiul pe pescuitul recreativ să realizat de un institut din afara țării, pentru independență și imparțialitate datorită inconsecvenței istorice a unor rezultate furnizate de unele institute din România, care nu le fac cinste. Includem aici și pescuitul științific la sturioni care absolut întâmplător nu capturează femele. Prin natura lui, un studiu privind pescuitul recreativ este sociologic, așa cum este și pe campare, deci nu presupune angajarea expertizei institutelor piscicole sau de mediu.

Dacă ne plasăm în sfera pescuitului comercial, pus pe picior de egalitate cu cel recreativ, menționăm că în ultimii 20 de ani efortul de pescuit a rămas relativ constant, fără măsuri sustenabile, iar cele 65.000 de unelte se pot folosi legal, 300 de zile pe an. Iată un exemplu de management unde TAC-ul aprobat a fost depășit fără vreo reacție:

Rămânând în sfera pescuitului recreativ reiterăm solicitarea noastră ca Ordinul 159/126/2011 privind aprobarea condiţiilor de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, regulamentului de practicare a pescuitului recreativ/sportiv şi modelelor permiselor de pescuit recreativ/sportiv în ariile naturale protejate să fie eliminat din Regulamentul Rezervației și din Planul de Management deoarece este desuet și arbitrar pentru că nu are la bază vreun studiu, iar actele normative în baza cărora a fost emis au fost abrogate, respectiv – art. 4 alin. (3) lit. a), art. 9 alin. (1^1) şi art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 317/2009, cu modificările şi completările ulterioare; și art. 8 alin. (1) lit. h) din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 367/2002 privind aprobarea Statutului de organizare şi funcţionare a Administraţiei Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării” şi a componenţei nominale a Consiliului ştiinţific, cu modificările ulterioare.  Deci, care mai este forța juridică a acestui ordin? Deși am mai semnalat aceste aspecte, inclusiv cu privire la ordinul de prohibiție pentru anul 2025, ne-am lovit de un refuz fără explicații, arătând atunci și acum că pescuitul recreativ trebuie să se manifeste oriunde este permis pescuitul (ca principi ușor de aplicat și de înțeles), cu atât mai mult cu cât pescarii cu undița și lanseta au restricții la reținerea cantității, inclusiv a celor patru de specii de pește bun, spre deosebire de pescarii comerciali, și de multe ori prezența lansetarilor într-o zonă mai limitează din excesul braconajului, cel puțin cu plasele monofilament și curentul electric. Astfel se simplifică lucrurile și se intră într-o logică normală, nediscriminatorie, practicată peste tot în lume. Aplicarea ordinului menționat se face numai în detrimentul pescarilor recreativi, amendați pentru orice, dar, de exemplu, niciodată nu s-a explicat motivul pentru care nu avem voie să pescuim în Holbina I, deși este zonă permisă în acest ordin. Holbina I este exploatată de o persoană juridică ce încasează caa 500lei/zi/pescar.

De asemenea, am arătat că o serie de localități nu au areal de pescuit recreativ, respectiv Tulcea, Maliuc, Gorgova, Partizani, Vulturu, Mila 23, cu trimitere directă la Canalul Șontea, Olguța, Lacul Gorgova, Lacul Uzlina, etc, fapt ce alterează consistent economia locală, în special turismul. Deci și veniturile localnicilor din zonă sunt afectate, lucru vizibil de alt fel. Ținem să mai precizăm că în conformitate cu Strategia de Dezvoltare pentru Delta Dunării, ADI-ITI, pescuitul recreativ este considerat sustenabil spre deosebire de cel comercial. În Ungaria, țară pe jumătatea României, dar cu aproape 1 milion de pescari recreativi,  mai mult de dublu față de țara noastră, nici măcar nu există prohibiție pentru acest tip de pescuit din cauza condițiilor restrictive de reținere, așa cum este și în România. În alte țări, precum Germania,  Franța, Italia, Spania amenzile din zona pescuitului recreativ sunt în jur de 50-200 de euro, și nu de 600 de euro, minimul în Delta Dunării, ținând seama și de venitul unui vest-european care este de două ori mai mare față de România. Dacă ne uităm la tabelul de mai sus se observă că anul trecut TAC-ul(chiar și așa cum arată), la știucă a fost depășit cu 75 de tone în 2024. Pentru ce ne mai străduim să facem prohibiții speciale!?

La pagina 962 se descrie presiunea exercitată de „Alte activități sportive și recreative în aer liber”, cu trimitere la campatul ilegal. Descrierea arată o realitate, dar nu măsoară impactul în întreg biosistemul RBDD. Ulterior vom reveni pe această componentă.

 Conform legii nr.82/1993, constituie contravenție „9. camparea în afara zonelor aprobate sau în altfel de condiții decât cele autorizate, precum și nerespectarea regulilor stabilite pentru utilizarea zonelor de campare;” În spiritul acestui enunț, ARBDD era obligată să aprobe locuri de campare, lucru pe care nu l-a făcut încă de la înființare, de 32 de ani, cu excepția unor malurilor unor canale cum ar fi Șontea Nouă și Veche sau Canalul 36, dar nu mai pentru turismul lent. De ce numai pentru turismul lent (pe jos, cu bicicleta, caiacul, etc), ne întrebăm pe bună dreptate? Ce se întâmplă cu restul turiștilor sau localnicilor care vor să petreacă un timp în natură!? Nu acesta este ideea relaxării și deconectării, a înțelegerii naturii? Nu așa se practică în toate rezervațiile din lume și în altele din România!? Din observațiile noastre, cu excepția tarifului de 50 lei/zi/persoană, nimic nu indică faptul că zonele respective ar fi aprobate pentru campare. De asemenea, precizăm că nu suntem în acord cu practica declarativă a ARBDD de a se folosi ca subterfugiu legal de existența unor locuri de campare private pentru a se deroba de obligația aprobării locurilor de campare pe terenul administrat, obligație ce rezită în enunțul anterior. În mod evident, acestea nu se află pe teritoriul administrat de ARBDD, conform art. 1 din lega 82/1993, și da, puteau să existe sau nu.

Propunerea noastră vizează extinderea campării pe malurile Dunării și în alte zone din RBDD, cum ar fi malurile canalelor principale, Litcov (cu zona agricolă aferentă), Șontea ( cu excepția zonei Lacului Nebunu), Dunărea Veche – Crișan sau Mila 23, Canalul Dunavăț, etc. Un regulament simplu ar fi anunțarea intenției de campare și durata acesteia (fără a depăși 4-6 nopți) printr-o aplicație de telefon sau email, împreună cu câteva fraze ușor de înțeles care să indice și sancțiunile asociate nerespectării. În felul acesta crește gradul de responsabilizare și de educație ecologică. De asemenea, propunerea existentă în Regulament prevede demontarea corturilor și/sau a pavilioanelor la răsăritul soarelui și montarea la asfințit. Amintim că în felul acesta nu se mai beneficiază de protecția împotriva insectelor cum ar fi tăunii, țânțarii, căpușele, păianjenii sau a unor animale – șerpii sau șobolanii, spre exemplificare, fapt ce uneori poate pune în pericol chiar viața, cu atât mai mult cu cât ne referim la tineri și copii. Iar timpul de odihnă se scurtează cu pregătirea zilnică a cortului și bagajelor aferente.

De-a lungul anilor am semnalat aceste probleme, dar fără nici o reacție din partea autorităților. Am arătat că nu există nici o diferență între suprafața plasată pe sol a unui cort sau a unei pături, permisă de alt fel. În comparație, să ne gândim la miile de hectare incendiate în fiecare an și efectul lor devastator asupra insectelor, animalelor, păsărilor și vegetației – și nimeni nu a fost sancționat în cei 32 de ani; la impactul biocidelor și substanțelor folosite în agricultură, la poluarea continuă generată de turismul de o zi practicat cu sutele de bărci de viteză de capacitate mare, la zecile de mii de bovine care strică mediul înconjurător cu dejecții și impact fizic asupra malurilor, la braconajul fără limite, la așa-zisele puncte gastronomice alimentate cu pește braconat, la pensiunile alimentate cu același pește, la localitățile care deversează apa uzată direct în canale și Dunăre, și la alte asemenea care se întâmplă în Rezervația Biosferei Delta Dunării având ca vinovați principali camparea și pescuitul recreativ. De aceea spunem STOP acestei forme de eschivare și diluare a răspunderii pentru ce se întâmplă rău în RBDD.

Da, camparea comportă un risc al abandonării deșeurilor sau îngroparea lor și al tăierii arborilor, dar să precizăm că de-a lungul anilor nici un incendiu nu a izbucnit de la campare, deci riscurile sunt minime din acest punct de vedere. Iarba se reface imediat după ce a acoperită cu o pătură sau prelata unui cort, precum și mărăcinele sau lăstarul salciei. Nu trebuie nici măcar un studiu pentru o realitate cunoscută de toată lumea, iar controalele și amenzile astronomice pot opri abandonarea deșeurilor. Deci, riscurile se pot diminua semnificativ.

Apreciem că ar fi fost necesar și un studiu pe campare care să determine numărul de persoane și corturi, zonele vizate și impactul pe mediu. Cum se iau decizii fără astfel de studii corecte? De altfel la pagina 1039 arată numai malul Brațului Stântu Gheorghe cu risc ridicat de campare, iar restul deltei cu risc scăzut, inclusiv Brațul Chilia și Canalul Tătaru unde tradițional sunt identificate multe corturi ale pescarilor recreativi, dar s-a scăpat din vedere și acest aspect.

Având în vedere cele de mai sus propunem modificarea în mod corespunzător a Planului de management și Regulamentului rezervației, cu referire inclusiv la articolele de mai jos:

• 23 – pct. 2, lit. 2 (eliminarea sintagmei staționarea pe timpul nopții, inclusă ostentativ, semantic, și completarea cu: camparea, cu excepția zonelor aprobate);
• 26 – pct. 3, (eliminarea textului: moluște, crustacee, pești, raci, lipitori și altele,); Precizare: Valorificarea resurselor acvatice reprezintă pescuit.
• 26 – eliminarea punctului 5; Întrebare, art. 26: Care sunt animalele sălbatice propuse pentru recoltare și valorificare economică, inclusiv la export? Dar acelea de la art. 30, pct. 4? Unde se regăsesc aceste liste?
• 31 – eliminarea pct. (1), deoarece constituie un pericol pentru biodiversitate, un monopol nejustificat care poate genera exploatarea excesivă a resursei piscicole, un risc major, inclusiv social. Cum se poate așa ceva? Ce puneți la cale?
• 31 – eliminarea punctului 3; Ordinul nr. 126/807/2017 poate fi abrogat ulterior, nu se mai încadrează în noua lege a pescuitului și nu a asigurat vreun progres vizibil, atât pentru resursa piscicolă cât și pentru pescari.
• 32 – eliminarea pct. 6;
• 32 – completarea pct. 7 cu sintagma „maxim 4 turiști”;
• 33 – eliminarea pct. 3;
• 33 – pct. 5, lit. d: înlocuirea sintagmei „pescuit” cu „reținerea”; Pot fi pescuiți accidental.
• 33 – eliminarea pct. 5, lit. f;
• 34 – pct. 6 se completează cu: folosind maxim 3 vintire; deoarece cantitatea ce poate fi reținută este de maxim 3kg/zi, iar surplusul poate fi redat naturii în stare vie, compatibilă cu viața, spre deosebire ce capturarea cu setca unde peștele moare înecat.
• 35 – pct. 3, se introduce lit. m) cu referire la interzicerea folosirii priponului, inclusiv pe brațele Dunării;
• 38 – înlocuirea întregii trimiteri la legi cu: conform legislației în vigoare;
• 39 – lit. g: referirea este numai la un institut național este ilegală și limitativă. Propunem completarea cu: institut internațional sau universități specializate, recunoscute național sau internațional sau parteneriatele dintre acestea;
• 41- sintagma „reproducători” este una generală, nedefinită;
• 55 – se completează cu lit. m: persoanele care nu au ca scop practicarea turismului sau a activităților conexe; Permisul este eliberat pentru „acces în scop turistic”(L 82/1993).
• 56 – lit. „j” va avea următoarea formulare: Turism pentru practicarea pescuitului recreativ/competițional;
• 61 – se introduce lit. „i”: Jurnaliști acreditați la ARBDD, aflați în exercițiul funcțiunii, cu scopul semnalării publice a faptelor ce pot constitui încălcări ale legilor, derapaje sau excese administrative;
• 63 – pct. (1) Se va elimina: „sau a altor ansambluri similare (pavilioane, foișoare)” deoarece camparea este interzisă cu cortul. Pavilioanele cu plasă sunt apărători împotriva insectelor agresive și periculoase, iar definiția Dex trimite expres la cort;
• 63 – pct. (9) Eliminarea restricțiilor, inclusiv ale celor pentru restul formelor de turism pentru motivele arătate mai sus. Referirea numai la traseele lente este ilegală și restrictivă. Natura este pentru toți.
• 67 – Se va completa cu pct. 2: Organizarea activităților de pescuit de competiție în zonele domeniului public de interes național este posibilă numai în baza permisului emis de Administrația Rezervației. Organizatorii vor face informări publice cu privire la locurile și condițiile desfășurării acestor competiții;
• Capitolul 7, art. 71 plasează agricultura, creșterea animalelor și piscicultura la „Alte activități economice” deși sunt primordiale în RBDD, conform Planului.

Observații: În ultimii 7-8 ani ARBDD a aprobat folosirea a cel puțin 15.000 de hectare de teren cu destinație agricolă. Unele din terenuri foste piscicole, alte suprafețe înființate pe suprafețe noi, din domeniul public sau privat național sau local, respectiv din natural, destufizate, asanate și arate. Credem că în RBDD ar trebui să primeze agricultura ecologică iar obligativitatea recoltării probelor de sol să fie anuală, în intervalul 15 iunie – 15 septembrie, de la adâncimi diferite, stabilite, cu rezultatele afișa pe site-ul ARBDD. De asemenea, se impune cu prioritate anexată lista substanțelor acceptate în agricultură și piscicultură pe întreg teritoriul RBDD.

Nu pare în interesul protecției mediului și a sănătății localnicilor și turiștilor faptul că practicarea agriculturii pe cele aproape 100.000 de hectare din rezervație a fost apreciată prin Plan ca fiind de impact scăzut(Pagina 1004), fără a se menționa rezultatele analizelor de sol și de apă efectuate în polderele agricole respective(nici măcar nu știm dacă au fost făcute), pericolul eutrofizării prin folosirea substanțelor chimice și alte riscuri asociate. Iar aici s-a identificat doar riscul eutrofizării naturale, nu și al celei accelerate datorate substanțelor chimice. Amintim aici și de riscul folosirii glifosatului pentru curățarea terenurilor de vegetație, demonstrat cancerigen, așa cum s-a întâmplat pe zeci de mii de hectare. Din nefericire în Plan s-au omis contabilizarea acestor suprafețe.

Considerații de final

Datorită numărul extrem de mare de pagini ale acestui document, respectiv 7.493, în acord cu principiile tehnicii legislative, propunem ca Regulamentul rezervației să fie aprobat cu o hotărâre de guvern distinctă față de Plan pentru ușurința lecturii și a înțelegerii acestuia de către toată lumea.

În sinteză, remarcăm lipsa unei viziuni, a unui mesaj care să stabilească politica acestui areal pentru următoarea perioadă de timp, astfel încât să fie înțeles ușor trendul administrării și prioritățile managementului. Pentru că am ajuns aici, se observă că activitățile cu potențial de impact și amenințare descrise în Plan nu au fost ierarhizate și nu au fost propuse măsuri concrete de limitare a efectului acestora astfel încât resursele de management să fie orientate cu precădere către acestea, pentru diminuarea riscurilor semnificative.

De asemenea, nu există o analiză de tip SWOT atașată la acest Plan ceea ce ar asigura o interpretare și înțelegere condensată a miilor de pagini. Vă rugăm să o întocmiți cu prioritate. Sesizăm că nu există nici o hartă de detaliu care să permită estimarea distanțelor în kilometri de pe brațele Dunării Sfântu Gheorghe și Chilia, aspect necesar pentru determinarea zonelor interzise la pescuit prin ordinul de prohibiție.

În încheiere, permiteți-ne să transmitem riscurile majore identificate pentru RBDD, conform aprecierii specialiștilor noștri:

1. Colmatarea lacurilor și canalelor. Nu există deltă fără apă.
2. Corupția/Traficul de influență/Mafiile locale.
3. Agricultura – inclusiv folosirea substanțelor chimice. Nici în sens economic aceasta nu aduce beneficii localnicilor deoarece este implicat un număr redus de persoane locale iar beneficiile reale sunt distribuite către câțiva investitori. Majoritatea covârșitoare practică o agricultură de subzistență, în curte sau crescând 2-3 animale pe lângă casă.
4. Poluarea – lipsa stațiilor de epurare din localități, deversarea constantă a uleiurilor provenite de la ambarcațiuni și a altor substanțe folosite în activitatea colectivităților umane locale. Aruncarea, arderea, îngroparea și abandonarea deșeurilor, atât de către turiști cât și de către localnici.
5. Braconajul piscicol. Controlul fără efect care prinde plase și nu braconieri.
6. Managementul deficitar al pescuitului cu plasele. Aproape că nu s-a schimbat nimic din efortul de pescuit în ultimii 20 de ani, iar situația s-a înrăutățit, cu trimitere la Lacul Razim, dar și la multe alte zone. Ambiguități, inconsecvențe și necorelații între studii, TAC și efortul de pescuit. Imposibilitatea legală de a controla numărul de plase folosite. Lipsa unei baze de date comune ale autorităților de control. Legislația permisivă și/sau ambiguă corespunde mai de grabă altor interese decât cele ale protejării mediului și sustenabilității activității de pescuit.
7. Creșterea constantă a numărului de animale odată cu subvențiile, în special bovine, cu risc de boli, de poluare a solurilor, de distrugere a malurilor și nu în ultimul rând, alături de pescuitul comercial, factor principal al declanșării incendiilor anuale;
8. Legislația învechită, partizană, neadaptată și stufoasă.
9. Turismul de o zi ca factor de poluare, de erodare a malurilor și încurajare a braconajului piscicol prin creșterea accelerată cererii de pește.

Vă mulțumim anticipat pentru răbdarea și atenția dumneavoastră cu care ați parcurs aceste rânduri așternute aici cu toată imparțialitatea și obiectivitatea, în interesul acestei zone, al locuitorilor săi, al proporționalității riscurilor asociate unor activități, dar și al performanței managementului pentru perioada următoare!

Cu cele mai bune gânduri, Consiliul Director FLPD, Consiliul Director APRS.RO,”

foto: Hoinar prin Deltă, fosta amenajare piscicolă de lângă localitatea Crișan, Ceamurlia(3.500 ha), desecată și transformată în zonă agricolă