Pescuit pe Caraburum
Aflat oarecum stingher la granița județelor Tulcea și Constanța, mai mult ca o japșă a Golgoviței, lacul Caraburum, renumit pe vremuri pentru peștele său, era astăzi, parcă, o baltă fără noimă. Pe o vreme cu câțiva stropi de ploaie singurii pescari cu lansete eram noi.
De la ”Casa Pescarului” am închiriat o barcă și am mers pe canal până la intrarea în lac. Acolo am întâlnit primul ”hop” pentru că am rămas suspendați pe un prag de mâl pe care l-am trecut cu chiu, cu vai, intrând, într-un final, în lac. Aici, alte peripeții, pentru că apa era atât de mică încât nu se putea circula decât ocolind centrul lacului, parcă pe niște șanțuri înadins săpate. Dar, cum să pescuiești într-o apă de 60 de centimetri în care cea mai mică mișcare deplasa nori de nămol în toate direcțiile!? După trei ore-nimic!
Măcar știm că era cel puțin un pește în lac pentru că, la plecare, am speriat o știucă ce a țâșnit vioaie prin fața noastră, probabil către un loc mai liniștit. La întoarcere, pe o vreme mai prietenoasă, câțiva undițari amatori prindeau plătică și cărășel pe canalul îngust. Nici pentru noi nu s-a încheiat atât de rău pentru că am rămas cu relaxarea și frumusețea partidei de pescuit dar și cu 4 kg de raci ”pescuiți la portofel” din barca unor pescari.
O.G.
