Plachie „beţivă” … din lin !

        De foarte mulţi ani s-a împământenit, pe Dunarea Veche, la nea Sioma, un obicei frumos…bătrînul pregăteşte borşul de peşte, feciorul lui, Aurică se ocupă de malasolca de ştiucă şi de vodkă, Vasile (Tuţu), prepară mai tot timpul icrele sau mujdeiul de usturoi, eventual mai toarnă în pahare. Coţo (grecul), e cu grătarul sau saramurile de ceabac şi e fan Coca-Cola … eu pregatesc plachia de lin, iar Gigi e reprezentantul lui Bachus în teritoriu.
Bobo si Dany, un fel de controlori ai calităţii preparatelor, gurmanzi înnăscuţi, dau verdictul  la final … ce mai contează !

        Bătrînul Sioma, prinde pentru noi, în locuri numai de el ştiute, linul ce de multe ori este la kil, îl pune în sajoc, la fund, în apă mai rece o zi sau două şi când se dă comanda mă apuc de lucru…după curăţare şi îndepărtarea capului (cam 6-7 kg. de lin astfel pregătit), îl ţinem la îndulcit (cam 30-45 minute) cu puţină sare şi piper … Îl prăjim în ulei (aplicând-ui cel mult patru crestături pe lateral), într-o tigaie mare din aluminiu, ce cred că are vârsta unora dintre dvs., rumenit frumos îl lăsăm să se odihnescă într-o seablă, (tavă de tablă cu margini înalte), pusă cumva pe un plan înclinat. Se pune ceaunul de două găleţi pe cujbă, la foc moderat, şi când uleiul proaspăt se încinge, punem la călit cam un kilogram şi jumătate de ceapă tăiată solzişori, aproximativ patru cinci ardei graşi, tăiaţi în două pe lung şi feliaţi apoi subţire transversal, la fel procedând şi cu încă doi ardei capia, plus o jumatate kilogram de roşii, proaspete, tăiate cubuleţe. Când sau călit puţin cele de mai înainte, se rastoarnă peste ele, în ceaun, aproximativ patru kilograme de cartofi taiaţi rondele cu grosimea de 7-8 mm…se acoperă cu un capac pentru aburire şi se are în vedere, a nu se mai pune lemne pe foc. Pentru moment…se amestecă (prin rotirea stânga dreapta a ceaunului), din când în cand, la caldura jarului, şi când s-au înmuiat (aburit) foarte puţin cartofii, se dă capacul, definitiv la o parte, se încinge focul şi imediat se toarnă peste legume, aproximativ doi litri de zaibăr, (Atenţie ! Nu se pune apă !!!), ce îl aduce mereu, Gigi, special pentru acest preparat!

        Din acest moment, când începe să fiarbă zaibărul, se mai adaugă imediat sare, se amestecă uşor, se gustă şi mai apoi se completează cu… amestecul de condimente (ce cu îngăduinţa dvs. nu vi-l pot împărtăşi fiind unicul meu secret ce face diferenţa). Dumneavoastră puteţi adăuga eventual condiment pentru preparate de peşte, după gust şi va ieşi bine…

        Din nou, nu se mai pun lemne pe foc, astfel încât fierberea, să nu fie nici violentă dar în acelaşi timp suficientă a înmuia definitiv şi fără a fărâma cartofii. Aproape gata fiind, se pun şi câteva frunze de dafin (ulterior se vor îndepărta) şi în mod obligatoriu solzişori de usturoi, se amestecă uşor şi începem a aşeza cu grijă, folosindu-ne de o spatulă peştele, astfel încât aproape se umple ceaunul. (Eu fac în felul următor: scot din ceaun, cu atenţie, într-un vas, jumătate de conţinut … pun peştele şi acopăr cu cealaltă jumătate … se poate face şi în mai multe straturi). Dacă cumva nu e acoperit totul de zeamă se mai adaugă puţin zaibăr…sosul trebuie să nu fie în cantitate mare ci mai degrabă gros şi consistent.

        După două clocote se pune verdeaţa … eu evit mărarul, dar niciodată nu uit să pun pătrunjel proaspăt din belşug…se acoperă cu capacul, se da jos de pe foc şi se lasă ceaunul acoperit cam un sfert de oră. Eu îl pazesc căci altfel, dau năvală baieţii. După toate acestea se poate servi în vase de lut, cu mămăliguţă şi întradevăr aşa cum a spus şi Bogdan e de preferat a avea alături un spriţ de vin, căci tare bine îi merge!