Primii oameni pe lună

Au sosit primii turişti la Tulcea!
Nişte bātrânei nemți, amețiți de valurile Dunării, au păşit, precum Neil Armstrong, pe suprafața lunii. Prăfuită şi plină de cratere, lipsită de atmosferă, dezolantă. Şi dintr-o dată, spre groaza călătorilor selenari, a început să cânte o fanfară! Pregătită, pesemne, de autorități.
Bătrâneii s-au crispat, au înțepenit cu toții, în afară de o doamnă, care luase o țuică mai devreme și s-a apucat să valseze de una singură.
Părea o scenă cu papuaşi ieşiţi la malul mării, cu ananas şi nuci de cocos, să-i întâmpine pe navigatorii portughezi.
Măi, autorități locale, e bine că vin turiştii, dar nu exagerați cu primirile astea. Că nu degeaba se uită ăia la noi ca la papuaşi!
„Heinrich, s-a oprit nava’ dragă, unde am ajuns?” „Oh, este planeta der Spargelpflücker, meine Liebe!” „Dar ce e acel zgomot înfiorător?” „Culegătorii de sparanghel cântă şi se bucură că oameni civilizați vizitează ihr kleiner Planet”.
Eu zic că cel care a avut ideea cu fanfara merită premiul sparanghelul de aur, pentru cea mai penibilă idee care n-a rămas (din păcate) nerostită…
PS: domnii făceau poze dirijoarei, nu fanfarei!

foto: Protv