Scădere semnificativă a numărului de turiști din Delta Dunării în anul 2022

Se spune că cine vizitează o dată Delta Dunării va reveni cu siguranță. Cadrul natural unic, plajele de la Marea Neagră din localitățile Sulina și Sfântu Gheorghe și gastronomia locală sunt atuurile care fac din arealul deltaic un obiectiv ce ar trebui așezat pe harta turistică a lumii.

Din păcate nu toate lucrurile merg bine, iar lipsa infrastructurii civilizate, calitatea serviciilor – de multe ori sub așteptări, rămân pe planul doi în opțiunea turiștilor relativ la nivelul de așteptare. Conform unui sondaj recent, majoritatea vizitatorilor este atrasă de cadrul natural și ciorba de pește, o mâncare tradițională locală.

Ultimii ani au cunoscut o fluctuație a numărului de turiști, paradoxal în pandemie înregistrându-se un număr record, cel mai probail din cauza „gradelor de libertate” furnizate de o zonă foarte puțin controlată de autorități.

Dezamăgitor, statistica furnizată de autorități și ONG-urile de specialitate comportă diferențe semnificative ceea ce naște serioase întrebări la modul în care se înțelege și manageriază fenomenul turistic. De multe ori ARBDD a fost acuzată că furnizează informații eronate. Cu câteva săptămâni în urmă, guvernatorul R.B.D.D., Marinov Gabriel, declara public că numărul permiselor de pescuit eliberate a fost de 137.280, în anul 2022, în condițiile în care numărul total de turiști s-a ridicat în jurul cifrei de 90.000, mai puțin cu cca 30% față de anul 2021. Cu aceeași tendință de a distorsiona o realitate, cel pe care l-a înlocuit, fostul guvernator, Ion Munteanu, declara că pentru anul 2019 s-au eliberat 185.000 de permise pentru pescarii recreativi, în condițiile în care numărul total de turiști a fost 137.000. Pare că ambii au furnizat public informații neconforme, exagerate, pentru a justifica creșterea aberantă a amenzilor, până la 2.000 de euro pentru la simpla lipsă a permisului de intrare în Deltă care costă 5 lei/zi, unul, iar celălalt spre a valida interdicția discriminatorie de a reține pește valoros pentru pescarii recreativi.

Oficial, ziarul nostru a obținut datele statistice ale Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării, pentru anul trecut, iar acestea par să se apropie de o realitate pe care o bănuiește orice localnic. În fapt, numărul total de permise de intrare în deltă a fost de 101.634, iar cele eliberate cu titlu gratuit – pentru riverani, inclusiv locuitorii municipiului Tulcea, s-a ridicat la 20.462. În același timp, ARBDD precizează că numărul permiselor de pescuit eliberate s-a ridicat la cifra de 57.449. Pentru acestea din urmă, deoarece sistemul online de eliberare permite obținerea mai multor permise, aplicând o corecție de 20% ajungem la o cifră aproximativă de 46.000, din care 16.400 au fost localnici și riverani. Practic, cu excepția localnicilor, cifrele indică faptul doar 30.000 de pescari au vizitat Delta Dunării, respectiv 1/3 din numărul total de turiști. Păstrând corecția de 20%, instituția contabilizează cca 3.500 de bărci și 16.000 de autoturisme care au obținut permise de acces.

În schimb, Institutul Național de Statistică pare să aibă altă părere cu privire la dinamica turiștilor pentru anul 2022. Conform acestuia, vorbim de 48.791 de vizitatori, întregistrați în structurile de primire turistică cu mai mult de 10 locuri.

Din totalul celor 550 de structuri de primire turistică din deltă, o pondere de circa 50% o au casele localnicilor transformate în pensiuni de sezon. De cele mai multe ori acestea au 5 camere, limita maximă pentru a evita autorizarea, deci sub 10 locuri de cazare. Drept urmare, se poate aprecia că 30-35.000 de turiști au preferat această formă de cazare. Astfel se conturează un tablou al numărului de turiști ce au venit în Delta Dunării în anul 2022.

Cu privire la impactul antropic al turiștilor, o ecuație simplă determină procentul acestuia, relativ la populația totală a zonei. Statistica arată că media zilelor petrecute aici este de două, iar acestea înmulțit cu numărul de turiști, să zicem 100.000, indică un total 200.000 de zile/an. Spre deosebire, impactul antropic al celor 12.500 de localnici care petrec 365 de zile pe an în deltă este de 4.562.500 de zile. În concluzie, impactul turiștilor este de numai 4,38% din totalul impactului activităților umane, evident luând în considerare că turiștii nu construiesc, nu exploatează, nu fac drumuri, etc. Cu toate acestea, autoritățile, la cererea unor grupuri de influență locale, au găsit de cuviință să aprobe măsuri împotriva turiștilor concretizate prin creșterea halucinantă a amenzilor, propunerile de creștere a taxelor de acces până la niveluri de nepermis și nu în ultimul rând interdicțiile cei îi privesc numai pe pescarii recreativi. În acest mod se conturează un tablou al enclavizării deltei în favoarea unora care o au exploatat-o până la limită, iar principala resursă atacată este în mod firesc peștele.

Din ce în ce mai puțin, alterând și turismul de extrasezon prin dispariția știucii, peștele reprezintă motorul turismului deltaic. Nu poți face turism pe stomacul gol. Din păcate, recunoscut la nivel oficial, în lunile de sezon peștele nu mai urmează calea legală de vânzare pentru că pescarii îl vând direct pensiunilor și nu cherhanalelor, așa cum ar fi trebuit să facă. În consecință, majoritatea peștelui pus pe masa turistului provine din braconaj sau, dacă nu ajunge, din import, vândut cu eticheta de pește din Delta Dunării. În felul acesta pensiunile s-au transformat în centre de vânzare a peștelui fără acte, indiferent că e servit loco sau plasat la pachet. Evident că toată lumea știe, ARBDD, primarul, ANPA, ANAF-ul, Garda de Mediu, etc, dar lucrurile se rostogolesc tacit, an de an, cu aceleași practici. Decimarea peștelui mai îmbracă și alte forme. În ultimii ani, la solicitarea oamenilor deltei, s-a permis folosirea setcii și în perioada sezonului turistic, lucru care nu s-a mai întâmplat până acum. Cum și cu cât contribuie turismul la decimarea populației piscicole și alterarea echilibrului natural, nu se știe sau nu se vrea. Responsabilii au altă treabă. În tradiția turismului deltaic lăzile frigorifice ale pensiunilor se umplu încă din prohibiție cu pește valoros, iar acesta este servit turiștilor sub aparența unei legalități justificate de o factură sau două. Lipsa bonurilor fiscale arată implicit și acest aspect. Dacă pensiunile ar emite aceste documente s-ar observa cu ușurință diferențele dintre intrări și ieșiri. În cazul turismului neautorizat practicat de localnici nici nu se mai pune problema. Cei 3.000 de pescari comerciali și familiali pot legal reține câte 3 Kg de pește pe zi, dar cine i-a controlat vreodată. Braconajul a ajuns politică oficială în Delta Dunării și totuși țapii ispășitori sunt turiștii cu lanseta. În viziunea autorităților de la noi care au fabricat Strategia de dezvoltare pentru Delta Dunării, un alt document al penibilului, „Pescuitul recreativ, de agrement sau sportiv poate fi o activitate complementară pescuitului
comercial”. Dar conform Băncii Mondiale, „potențialul economic al pescuitului recreativ este mai ridicat decât cel al pescuitului comercial, fiind mai compatibil cu ecoturismul și obiectivele de conservare a naturii specifice RBDD.”

De zeci de ani efortul de pescuit este neschimbat în Delta Dunării. Acesta reprezintă numărul maxim legal de unelte de pescuit ce pot fi folosite de pescarii industriali în acest areal. Azi, după lamentările penibile și continue ale autorităților relativ la împuținarea peștelui, în deltă se pescuiește legal cu un total de 51.750 de setci, 46.000 de vintire și taliene, pripoane și capcane de raci la discreție. Experiența altor zone arată că pescuitul necontrolat, excesiv și invaziv al localnicilor a produs mari pagube în ecosisteme, dar și în economiile locale.

În fotografia de mai jos, o analiză a Fundației La Porțile Deltei arată schematic situația turismului deltaic și provocările acestuia după 16 ani de la aderarea la Uniunea Europeană. Nicidecum încurajator, tabloul arată că pe aici n-am înțeles nimic, ba din contră, facem ce știm noi mai bine!

Ovidiu Ghionu