Scoici la malul apei

Scoica de apă dulce este o delicatesă culinară dacă prepararea a reușit. Pentru că nu este o masă la îndemâna oricui, mulți pionieri au abandonat procesul gătirii înainte de finalizarea acestuia.

Scoica de râu (unio pictorum), despre care o să vorbim aici, trăiește în râurile din toată Europa, din Anglia și până în bazinul Mării Caspice. Se hrănește cu microorganisme pe care le pescuiește din apa filtrată prin lamele(branhii).

La noi în țară, dimensiunea legală pentru recoltare este de 8 cm.

Prima regulă în preparare, ce se aplică tuturor rudelor sale din clasa bivalvia, este ca acestea să se deschidă la căldură fapt ce ne dă certitudinea că sunt vii, deci comestibile.

Și acum, să trecem la gătit:

Pentru început, scoicile se spală de noroi și se pun la fiert într-un ceaun pentru a se deschide. Procesul durează cca 5-7 minute. După pre-fierbere se aleg numai cele deschise, se scot din cochilie, cu mâna sau cu vârful cuțitului, și se spală bine de nisip, după care se îndepărtează partea neagră și anume, stomacul. Cei mai meticuloși, nedorind să piardă nimic, îl taie cu un cuțit ascuțit, după care îl curăță de conținut și clătesc bine.

Apoi, se pun la fiert în altă apă în care se adaugă, după gustul fiecăruia, vin alb, o foaie de dafin, un pic de cimbru sau câteva boabe de piper. Dar, pe baltă, este de  preferat numai vinul alb! Fierberea durează până când ajung la o consistență comestibilă, de obicei pe la 45 de minute, funcție de tăria focului.

Astfel gătite, scoicile se pot mânca după fantezia fiecăruia: ca atare sau frigărui, înmuiate în tradiționalul mujdei de usturoi, cu o salsa de roșii, usturoi, pătrunjel și lămâie sau un sos de vin alb preparat dintr-un bechamel la care se adaugă vin și puțină zeamă din fiertura gustoasă!

Poftă bună, prieteni!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.