Scrisoare deschisă: cât o să vă mai bateți joc de această Deltă?

În atenția:

Ministerului Mediului

Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale

Doamnă ministru, domnule ministru,

Publicația Delta Dunării News, al cărei reporter voluntar mă găsesc, aflată în portofoliul Fundației ”LA PORȚILE DELTEI”, are ca scop principal înfățișarea aspectelor vieții locuitorilor Deltei Dunării și ale limitrofilor săi. Mă voi folosi de acest mijloc pentru a vă comunica acest demers al cărui origine se află în sfera civismului și nu aceea a politicului cum, probabil, unii vor avea tendința să-l plaseze. Indiferent cu ce ochi va fi privit, vă readuc aminte că noi, toți, avem o responsabilitate socială și umană, și anume aceea de a nu rămâne indiferenți la ce se întâmplă cu această minunată dar și fragilă zonă a țării de care suntem atât de mândri și pe care nu încetăm să o prezentăm cât mai idilic, de multe ori în culori care nu sunt ale ei.

Nu știu cum se vede de la București dar, doamnă ministru, domnule ministru, aici lucrurile sunt departe de a merge spre bine. Nu vă suspectez că nu cunoașteți realitatea, ar fi de-a dreptul cinic, ci mai degrabă că o ignorați, cu premeditare sau fără. Rămâne să vă justificați, vreodată.

Pentru a întări motivația acestei scrisori, o să invoc principiile patru și cinci din Convenţia privind Diversitatea Biologică pe care România a adoptat-o în anul 1994.

Nu mă îndoiesc de faptul că nu cunoașteți aceste enunțuri, dar pentru ceilalți cititori îmi voi permite să le arăt aici:

”    4. Principiul participării publicului la luarea deciziilor şi accesul la informaţie şi justiţie în domeniul mediului: publicul trebuie să aibă acces la informaţiile de mediu şi dreptul de a participa în procesul de luare a deciziilor de mediu;

5. Principiul bunei guvernări : guvernarea trebuie să îndeplinească opt caracteristici majore – să fie participativă, măsurabilă, transparentă, responsabilă, efectivă şi eficientă, echitabilă şi în acord cu normele legale;”

Din capul locului o să vă aduc aminte că au trecut doi ani de când, împreună cu guvernatorul R.B.D.D. vă aflați în aceste funcții. În acest răstimp nu s-a întâmplat nimic notabil în zonă, nici bine, nici rău. Pur și simplu nu se vede mare lucru. Ici și acolo câteva amenzi pentru campare și pește reținut sub măsură de parcă acestea ar fi problemele reale, și nu braconajul, colmatările și poluarea. Desigur, au fost icnete și zvâcniri ale administrației care, spre exemplu anunța mai dăunăzi depunerea de proiecte pentru decolmatare, planuri de management și modele de curgere a apelor în Deltă. Niciunul nu a fost aprobat, din lipsa parametrilor necesari și nu prin prisma oportunității, din păcate. Dacă tot suntem aici, poate se va explica cum niște hârtii ce se vor concretiza în pomposul ”Plan de Management al Deltei Dunării” – un document al absurdului, o analiză transcrisă, fără obiective și termene, care se aprobă prin Hotărâre de Guvern(!), țintește un buget de 10 milioane de euro? Ce se întâmplă dacă guvernul nu îl aprobă, se restituie acești bani europeni? Cui îi aparține oportunitatea acestei decizii, ministrului, guvernatorului, guvernului? Alți 10 milioane de euro ne sunt necesari să aflăm că apa curge de la deal la vale! De ce nu, dacă jucăm fotbal în pantă?

Delta moare în fiecare zi câte puțin și la fel de puțin pare să vă pese. Cine poate crede, desigur cu excepția dumneavoastră și a guvernatorului R.B.D.D. – pentru că ați semnat în cazul știucii, că interdicția anuală a reținerii acestor exemplare, pentru pescarii de recreație, ar avea vreun impact cât de mic în proliferarea acestei specii!? Există vreun studiu? Răspunsul este, NU! Mai degrabă, măsura se încadrează în categoria filmelor indiene, cu multă emoție, și atât. Măcar dacă ați fi precizat sancțiunea pentru reținerea știucii, dar acest lucru nu s-a întâmplat și s-au petrecut abuzuri prin încadrarea legislativă la articolul „după ureche” a acestor fapte. Dar nu-i pagubă, proștii au plătit!

Dar, să intrăm pe subiectele respective pe care mă văd nevoit să vi le prezint, fără a avea pretenția vreunui expert în domeniu ci mai degrabă a celui care a urmărit îndeaproape evoluția lucrurilor atât din perspectiva specialistului în administrație publică cât și a pescarului de lansetă fascinat și iubitor al acestor locuri.

Nu doresc să insist pe nefericitul episod S.G.G., dar constat, din noianul de acte normative care guvernează acest areal, că nu există un tratament unitar cu privire la administrarea zonei, și asta nu-i de ieri. Spre exemplificare, pescuitul: A.R.B.D.D., aflată în subordinea Ministerului Mediului controlează resursa piscicolă dar cantitățile, perioadele de prohibiție, dimensiunea și tipologia sculelor de pescuit se aprobă, în final, de către M.A.D.R. La propunerea A.R.B.D.D., A.N.P.A. înaintează ministrului agriculturii proiectul ordinului de prohibiție, după ce, în prealabil, acesta a fost avizat de către șeful direct al guvernatorului, secretarul de stat respectiv care, la rându-i, a obținut semnătura ministrului. Ai crede că prin atâtea filtre trebuie să iasă ceva bun, dar nu, nici vorbă. Acum doi ani acest ordin a fost emis cu mult prea devreme, pe principiul ghicitului în ghioc, neținându-se cont de temperatura apei, ceea ce a permis pescuitul comercial chiar în momentul depunerii icrelor de crap. Și acesta este un mic exemplu. Oricine parcurge redundantul ordin poate descoperi greșeli gramaticale, repetiții și incoerențe logice. Un alt exemplu îl reprezintă stabilirea cantităților de pește pentru pescuit. Desigur, nu poți înainta niște propuneri fără temei, iar temeiul este contractul pe care A.R.B.D.D. îl semnează an de an cu I.N.C.D.D., prin care cel din urmă, Institutul de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării, furnizează cotele de pește, pe specii și areale de pescuit. Cum face asta, e un secret profesional, dar cel mai degrabă cifrele furnizate beneficiarului (A.R.B.D.D.) vin din raportările capturilor din pescuitul comercial obținute tot de la A.R.B.D.D., pentru anul trecut, sic! Lucru pe care poate să-l facă și un copil de gimnaziu, fără bani! Sau chiar A.R.B.D.D. prin compartimentul său de specialitate.

Principiul fărâmițării, al îmbucăturii proprii – pentru că fiecare trebuie să se aleagă cu câte ceva, funcționează aici ca la el acasă: peștele din crescătorii e la A.N.P.A., acela din bunuri naturale e împărțit la A.R.B.D.D., Poliția română, Poliția de frontieră, Garda de Mediu; pădurea este la Romsilva, apele și digurile la Apele Române și diverși privați, stuful la A.R.B.D.D. și C.J. Tulcea și vânatul la braconieri(bine că e și așa!). Pare că acesta este rezultatul gândirii științifice și politice al ultimilor 25 de ani. Iar Delta moare… .

Din rațiuni de ergonomie nu o să mai insist asupra aspectelor de detaliu ci, cu voia sau ne-voia dumneavoastră, o să-mi permit ca în aceste pagini să înaintez câteva observații și propuneri cu privire la subiect:

1. Este necesară revizuirea legii rezervației, 82/1993 deoarece pe alocuri este desuetă, ambiguă și nu mai corespunde realităților anului 2018. În special, se impune excluderea din lege a măsurii complementare a confiscării bunurilor folosite la săvârșirea de contravenții. Este excesivă și grotescă. Cu alte cuvinte dacă pescuiești recreativ și ai reținut un caras sub măsură ți se poate confisca barca.
2. Armonizați celelalte acte normative din domeniu cu dispozițiile legii 82/1993 pentru că este un haos de nedescris deoarece se aplică amenzi pe legi diferite pentru aceeași faptă.
3. Simplificați procedura de acordare a licențelor de pescuit. Spre exemplu, A.N.P.A. nu are decât să se intereseze singură de caziere, sau A.R.B.D.D.
4. Reînființați Corpul de Control Integrat, destructurat de dvs.(Ministrul Mediului) la propunerea de orgoliu, ilogică, a actualului guvernator și acordați resurse suplimentare acestuia. Ca și în cazul trecerii ARBDD în subordinea SGG, presupun că a fost un fel de halucinație temporară. Cu un milion de euro anual se pot angaja cel puțin 50 de rangeri, cu logistica necesară. Mai bine renunțați la 20 de metri de autostradă, și așa inexistentă.
5. Modificați legislația astfel încât echipajele de control să poată opri ambarcațiuni suspecte de braconaj piscicol pe Dunărea navigabilă, fără a fi necesară prezența ofițerilor Autorității Navale Române. Râd electricienii de ei!
6. DECOLMATAȚI DELTA! Stabiliți un program de decolmatare pe canale și lacuri multianual, repetitiv, care să asigure apa atât de necesară Deltei și oamenilor săi. NU EXISTĂ DELTĂ FĂRĂ APĂ!
7. Reintroduceți repopulările în bunuri naturale pe zone identificate, prin rotație, concomitent cu protecția alternativă a acestora.
8. Reintroduceți vânătoarea, cel puțin la vânatul cu păr deși numărul crescând al păsărilor va deveni în curând o problemă de neignorat.
9. Acordați prin licitație licențe de pescuit la sturioni, în condiții date.
10. Acordați derogări, în perioada prohibiției, pentru sărbătorile de 1 mai și Paște. O singură undiță sau lansetă, în sistem C&R. Asta pentru încurajarea turismului de extrasezon!
11. Interziceți năvodul cel puțin cinci ani de zile.
12. Instituiți prohibiția la știucă pentru 4 ani consecutivi (un ciclu temporal pentru ajungerea la maturitate), în perioada 15 decembrie – 15 aprilie.
13. Interziceți vânzarea reproducătorilor la crap către cherhanale. Aceștia vor avea dimensiuni stabilite.
14. În sezonul turistic, 1 iunie – 1 septembrie, permiteți pescarilor comerciali să vândă peștele și pensiunilor din localitatea lor, după cum doresc. Sunt persoane juridice, deci pot întocmi actele necesare.
15. Introduceți interdicția ambarcațiunilor de viteză cu motoare ”inboard” de a circula pe canalele și lacurile interioare. Inclusiv a șalupelor A.R.B.D.D.!
16. Reintroduceți și măriți taxa de pescuit recreativ, iar banii rezultați, alături de cei proveniți din alte surse vor fi folosiți pentru repopulări intensive cu crap.
17. Regândiți dimensiunile capturilor admise pentru pescuitul recreativ, familial și comercial. De exemplu, la crap (pentru cele trei forme), știucă și șalău (pentru cel recreativ) să se introducă dimensiuni maxime ce vor fi raportate și la greutate astfel încât să se evite reținerea reproducătorilor, măcar pentru o perioadă stabilită.
18. Să se aplice interdicția de a scoate pește fără acte din Delta Dunării, mai mult de 9 kilograme. Altfel spus, pescarii îl vor consuma loco sau vor face ce vor dori cu el, dar nu vor putea transporta acasă mai mult de 9 kg/persoană, indiferent câte zile petrec în Deltă.
19. Reducerea cantității de pește posibil de reținut de la 5 kg la 3 kg/pers./zi, sau o singură captură mai mare de 3 kg, dar până la o dimensiune maximă stabilită în funcție de specie. Pe același principiu, măsura este similară cu determinarea cantității zilnice pentru pescuitul familial.
20. Eliminarea dimensiunii minime de reținere la caras. Este non-sens să protejăm carasul. De altfel, dacă v-ați uita prin cherhanale ar fi imposibil să nu observați cât pește sub măsură se vinde, chiar și-n prohibiție, și să nu-mi spuneți că este de acvacultură!
21. Instalați sisteme de supraveghere video pe Canalul Sulina și apoi pe Brațul Sf. Gheorghe, pentru că tot vorbim de fonduri europene.
22. Transferați Institutul Național de Cercetare Delta Dunării în structura A.R.B.D.D. Nu v-ar fi mai ușor așa decât să plimbați banii dintr-o mână-ntr-alta? Cu atât mai mult cu cât actualul președinte al Consiliului Științific al A.R.B.D.D. este tocmai șeful I.N.C.D.D.!
23. DESCHIDEȚI BURSA DE PEȘTE DE LA TULCEA!

În încheiere, doamnă ministru, domnule ministru, în speranța că nu v-am reținut prea mult de la apăsătoarele îndatoriri, aș dori să vă implic într-un mic exercițiu de imaginație, și o să vă întreb: dacă ați fi în mijlocul Deltei, braconând la pescuit, și ați captura 1 tonă de pește, ba nu, măcar 50 de kilograme, ce-ați face cu el, unde l-ați vinde?

Ovidiu Ghionu, un tulcean

Post scriptum

Rugați-l pe domnul guvernator al R.B.D.D. să înceteze prigoana de orgoliu a pescarilor recreativi și să se aplece pe adevăratele probleme: braconajul, decolmatările și poluarea.