Scrisoare deschisă: S.O.S. Delta Dunării!

Domnule Ministru al Mediului, Apelor și Pădurilor,

Domnule Guvernator al R.B.D.D.,

 

Fundația „La Porțile Deltei”, prin prisma portofoliului de obiective și acțiuni are datoria civică să vă atragă atenția asupra unor aspecte ce țin de supraviețuirea acestui unic ținut care este Delta Dunării, împreună cu locuitorii ei.

Sperăm că unele semnale de alarmă au ajuns deja la cabinetul dumneavoastră, dar considerăm oportun să prezentăm public câteva dintre propunerile noastre cu privire la perspectiva acestei zone speciale a cărei destin este din ce în ce mai incert.

Lipsa viziunii, a preocupării guvernului, a curajului reformei, a responsabilității și asumării până la urmă, reduc zilnic șansele de supraviețuire ale Deltei!

Ce lăsăm moștenire: indiferența, nepriceperea, lașitatea, abandonul!? Natura, nu ține cont de toate acestea, Delta moare, se consumă în fiecare clipă!

Sigur că bătălia pentru pește, ca principală resursă, continuă și se acutizează odată cu diminuarea populațiilor. Fiscalizate sau nu, nici nu are prea mare importanță, cele 5 milioane de euro anual, pentru că la atât apreciem noi valoarea totală a peștelui pescuit, nasc pofte mari, mai ales că resursele consumate pentru prinderea acestuia sunt minime în comparație cu agricultura, să zicem.

Interese de toate felurile se intersectează în zonă: localnicii, turiștii și operatorii de turism, cherhanagii și pescarii, mărimi politice și nepolitice, instituții și asociații. Fiecare încearcă să beneficieze cât mai mult! Toți sunt aici pentru resurse! Dar acestea se împuținează ceas de ceas, sub ochii noștri larg deschiși! Pur și simplu se termină!

În cele ce urmează, chiar și cu riscul de a deveni redundanți, propunem atenției dumneavoastră, dar și opiniei publice în același timp, un set de măsuri care, credem noi, creează premizele unei noi abordări cu privire la  perspectivele Rezervației Biosferei Delta Dunării. Multe dintre acestea provin de acolo, din Deltă, după lungi și serioase discuții, iar noi efectuăm doar oficiul transmiterii lor deoarece canalele întortocheate, colmatate și rigide ale administrației nu permit o comunicare limpede, nebruiată sau nefiltrată. Unele dintre  explicațiile prezentate  vor argumenta succint poziția noastră.

Dar, înainte de acestea, câteva chestiuni principiale se cer a fi reperate:

I. Principiul legii speciale sau „Specialia generalibus derogant”.

Pe teritoriul R.B.D.D. se aplică Legea nr. 82/1993 și nu alta. În prezent, un articol din această lege precizează că, în materie de pescuit, Legea nr. 82/1993 – Legea Rezervației Biosferei Delta Dunării se completează cu legislația națională, ceea ce a dus la nenumărate interpretări și abuzuri, ba chiar și la decese.

Deși au competențe pe legea rezervației, Poliția de Frontieră și Poliția Deltei operează sancțiuni în special pe legea națională care prevede, de exemplu, că transportul peștelui fără documente justificative constituie infracțiune. Dar, întrebăm noi, permisul familial și/sau recreativ, nu reprezintă un document justificativ!? Astfel, în primăvara anului trecut a murit un om după ce a făcut preinfarct pe faleza municipiului Tulcea, întrebat fiind de unde are scrumbia din sacoșă. Nea Grigore, a murit două săptămâni mai târziu, la București, din cauza incompetenței autorităților, pentru că în ordinul de prohibiție din 2019 s-a „strecurat” o prevedere conform căreia pescuitul recreativ la scrumbie a fost permis pe toată perioada prohibiției. Și, toată lumea, cu excepția „organelor” cu automatismele lor, a beneficiat de această prevedere, inclusiv nea Grigore care a crezut că nu interesează pe nimeni cum a prins el scrumbia aia: cu undița, cu lanseta sau priponul!

II. Principiul flexibilității decizionale.

Ordinul de prohibiție și măsurile cu caracter temporar trebuie să fie oricând la îndemâna decidenților pentru a răspunde necesităților de moment. De exemplu, o prevedere din legea națională pe pescuit exprimă că ordinul de prohibiție este anual. Interpretarea perplexă a ministerului dvs. este că acesta se emite o dată pe an și nu cel puțin o dată în fiecare an, cum reclamă logica elementară în acest caz! De aici lipsa de flexibilitate în ceea ce privește perioadele acestui ordin ce sunt în strânsă legătură cu factorii climatici! Cum se ghicește cu câteva luni înainte când ar trebui să înceapă prohibiția și când se termină!? Câțiva „specialiști” se pare că au reușit!

III. Principiul managementului responsabil: NU EXISTĂ DELTĂ FĂRĂ APĂ!

Iată, așadar, aceste propuneri:

1. Este necesară revizuirea legii rezervației, 82/1993 deoarece pe alocuri este desuetă, ambiguă și nu mai corespunde realităților, în multe dintre aspectele sale. Dar, în special, se impune excluderea din lege a măsurii complementare a confiscării bunurilor folosite la săvârșirea de contravenții. Este excesivă și grotescă. Cu alte cuvinte, dacă un pescar a reținut un caras sub măsură i se poate confisca undița, lanseta sau barca.
2. Introducerea unui sistem de monitorizare a persoanelor contraveniente la legea rezervației, astfel încât să se creeze un cazier al celor sancționați, cu pedepse complementare pentru recidivă. Modelul există și se aplică în multe țări.
3. Modificarea legislației astfel încât echipajele de control să poată opri ambarcațiuni suspecte de braconaj piscicol pe Dunărea navigabilă, fără a fi necesară prezența ofițerilor Autorității Navale Române. Râd „electricienii” de ei!
4. Pescarii, cu excepția pescuitului comercial și agenților economici, în condiții stabilite, nu mai pot scoate peștele capturat din granițele R.B.D.D., cel puțin o perioadă de timp ce va fi stabilită, până la refacerea populațiilor de pește. Aceia dintre ei, adevărații iubitori ai Deltei vor înțelege, desigur, acest aspect, dar și faptul că plata permisului de pescuit nu reprezintă prețul achiziționării peștelui prins! Altfel spus, fiecare pescar recreativ va dispune de peștele capturat, în limita cantităților stabilite, pe specii, după voie, dar loco. Nimeni nu va mai putea pleca cu el acasă sau în altă parte, procesat sau nu, dincolo de granițele R.B.D.D.. Aspect valabil și pentru localnici.
5. Reintroducerea repopulărilor în bunuri naturale pe zone identificate, prin rotație, concomitent cu protecția acestora și nu cum se întâmplă, de pildă, pe zona Mila 8 – Răducu, unde este plin de plase de orice fel, deși pescuitul este prohibit tot timpul anului.
6. Acordarea prin licitație a licențelor de pescuit la sturioni, în condiții date, așa cum este practica internațională. Astfel, se mai diminuează presiunea pe peștele autohton. Una dintre condițiile de licențiere va fi licitația capturilor la Bursa de Pește Tulcea.
7. Eliminarea obligativității pentru pescarii comerciali de a purta toate actele la ei. Este treaba celor în drept să utilizeze un sistem informatic simplu, pentru identificare. Cartea de identitate și permisul de pescuit sunt suficiente pentru ca orice controlor să acceseze o simplă bază de date ce poate fi și portabilă.
8. Eliminarea licenței pe barcă pentru pescuitul comercial pe lacurile și canalele interioare. Este suficient ca pescarul autorizat să afișeze vizibil un marcaj anume pe orice barcă pentru a se ști că este la pescuit. Lipsa acestuia poate constitui contravenție.
9. Eliminarea năvodului, a priponului, precum și interzicerea periodică a pescuitului la clonc. În timp ce folosirea priponului, fără a fi măcar limitat numărul de cârlige, este permisă, pescarii primesc amenzi pentru al treilea sau al patrulea cârlig de la țaparină! Vi se pare firesc? Unde este logica și principiul?
10. În sezonul turistic, 1 iunie – 1 septembrie, pescarii comerciali vor avea posibilitatea să vândă peștele și pensiunilor sau altor structuri de cazare, după cum doresc, nu numai cherhanalelor. Sunt persoane juridice, deci pot întocmi actele necesare. Să nu-și imagineze cineva că la fiecare cherhana stă un medic veterinar care verifică zilnic parametrii organoleptici ai fiecărui lot de pește. La limita capacității Deltei, în opinia noastră, cei aproape 100.000 de turiști, conform datelor I.N.S., au dreptul să mănânce pește autohton și nu „importat” din alte țări. De altfel, nici operatorii de turism n-ar mai fi nevoiți să înșele consumatorii cu eticheta Pește din Deltă.
11. În sezonul turistic pescarii comerciali pot folosi până la 5 ave, cu ochi de 50, sau mai mare, pentru a asigura hrana turiștilor. Acestea vor fi montate numai în ziua de joi și scoase vineri, când începe afluxul de turiști.
12. Nici o plasă folosită nu va mai avea dimensiunea ochiului sub 50 mm. Măsura poate fi adaptată și pe zone, prin rotație începând din anul 2023, pentru a da timp pescarilor să le înlocuiască. Sculele folosite de localnici pentru pescuitul familial vor avea dimensiuni similare.
13. Necesitatea de a acorda derogări pentru turiști, în perioada prohibiției, pentru sărbătorile de 1 Mai și Paște. O singură undiță sau lansetă, în sistem C&R, pentru încurajarea turismului de extrasezon! Impactul este minim în economia generală a pescuitului, dar poate fi important pentru turism. Se știe că în acea perioadă peștele este greu foarte de prins, dar confortul turiștilor, care oricum pescuiesc, va fi altul. Pe undeva, măsura este similară cu aceea care dă dreptul pescarilor să pescuiască cu setci de scrumbie tot timpul anului, deși toată lumea știe că aceasta dispare după migrație și reapare în ianuarie, doar la gurile Dunării. În acest răstimp, ca o concesie neobservată, pescarii respectivi pot reține capturile accidentale de ciprinide asiatice. De aceea și această prevedere trebuie înlocuită cu una clară care permite pescuitul și reținerea numai a ciprinidelor asiatice, chiar și după migrația scrumbiei. Pescuim la scrumbie dar prindem crap, somn și șalău!
14. Ordinul sau ordinele de prohibiție, să fie emise atunci când condițiile de mediu o cer, și nu „la ghici”, sau când se dorește protejarea anumitor zone, chiar în timpul pescuitului. Acesta poate fi stopat imediat, acolo unde se consideră necesar.
15. Pe timpul prohibiției, circulația ambarcațiunilor de orice fel, cu excepția organelor de control trebuie să fie interzisă pe toate lacurile, sub sancțiunea unei amenzi. Bărcile și șalupele organelor de control vor intra numai cu ordin de serviciu, maxim 30 de minute, dacă nu sunt evenimente. Prohibiția trebuie respectată! Se știe bine că în acea perioadă pensiunile fac stocuri de crap pe care turiștii îl consumă, uneori până în luna august, cu eticheta de crap proaspăt!
16. Reintroducerea taxelor pentru pescuitul recreativ. Împreună cu celelalte taxe ce trebuie înființate, pe tipul și capacitatea motoarelor, dar și a gradului de poluare – cu atenție sporită pentru motoarele de viteză de tip inboard; se vor evidenția în Codul Fiscal ca fiind taxe speciale, în condiții derogatorii pentru A.R.B.D.D., ceea ce înseamnă că banii proveniți se vor cheltui numai în această sferă de activitate. Propunerea noastră stabilește destinația sumelor pentru populări și indicatoarele de semnalizare și/sau tehnologii de supraveghere video. Dacă, astfel, deranjul generat de procesul legislativ este prea mare atunci, prin ordinul ministrului de resort, se înființează un cont special cu specificația provenienței și a destinației sumelor respective, pe categorii. Există o practică națională în sensul acesta.
17. Inițierea și implementarea unui proiect pentru supravegherea video a întregului braț Sulina, similar cu cel implementat pe brațul Chilia. În anii ce urmează se va extinde și pe Sf. Gheorghe.
18. Efectuarea periodică a analizelor de apă, în diferite zone și perioade, și publicarea rezultatelor, conform directivei europene din domeniu.
19. Efectuarea periodică analizelor de sol și apă pentru terenurile folosite pentru agricultură extensivă, începând de la 50 ha. Acestea din urmă trebuie să apară în sarcina respectivilor proprietari, arendași sau concesionari. După cum știți, cea mai mare parte a agriculturii deltaice a „beneficiat” de destufizare cu produsul Roundup, care în anul ce a trecut, după două procese lungi, unul în S.U.A. și celălalt în Franța, a fost declarat ca fiind cancerigen. Acesta și alte substanțe nocive se folosesc în continuare în Deltă afectând grav apa și solul, dar și sănătatea oamenilor și viețuitoarelor.
20. Bursa de Pește trebuie să devină funcțională, în adevăratul sens al cuvântului, nu doar pentru că a fost construită, ci trebuie să reprezinte o emblemă a țării în domeniu. Un reper în ceea ce privește prețul și calitatea peștelui și produselor din pește, indiferent de unde provine, dar și un important punct de atracție turistică, local și național.

Cu siguranță, problematica nu se oprește aici, dar merită să fie menționate câteva aspecte care nu cad în directa răspundere a A.R.B.D.D. și care influențează condițiile turismului din Deltă: lipsa pontoanelor de acostare de pe raza localităților, lipsa toaletelor publice, inexistența bancomatelor, lipsa camerelor de luat vederi care să supravegheze zonele de acostare, etc.

Mulțumim cu anticipație, domnule ministru, domnule guvernator, pentru timpul dumneavoastră alocat parcurgerii acestor rânduri și așteptăm cu deosebit interes viziunea dvs. cu privire la viitorul Deltei Dunării și al locuitorilor săi.

Fundația „La Porțile Deltei”