Video. Interesele din pescuit afectează  biodiversitatea din Delta Dunării și  Marea Neagră

Sub umbrela managementului durabil, M.A.D.R. a regândit ordinul care aprobă caracteristicile tehnice, condițiile de folosire a uneltelor admise la pescuitul comercial și metodele de pescuit comercial în apele marine şi continentale, respectiv Ordinul 1369/2018.

Anul trecut au fost aduse modificări importante cu privire  la uneltele de pescuit, care nici până azi nu au fost explicate de „specialiștii” ministerului, cum ar fi:

• mărirea înălțimii posădite a setcilor de la 3 m la maxim 8 m – practic o mărire de trei ori a suprafeței acestora;

• mărirea rezistenței firului plasei de sirec a setcilor pentru scrumbie de la TEX 200, ce are o sarcină de rupere până la 15 de kilograme, la maxim 666 – ce rezistă la aproximativ 100 kg;

• mărirea lungimii maxime a setcilor pentru Scrumbie și Calcan de la 37,5 m la 100 de metri;

• s-a abrogat interzicerea utilizării lavelor (șiruri de setci) mai mari de 1 km;

• abrogarea articolului care interzicea folosirea dragei hidraulice în arii protejate (ex. teritoriul RBDD).

Par ajustări  insignifiante, dar au un impact foarte mare asupra stocurilor de pești și a biodiversității acvatice, pentru că nu au nici o legătură cu managementul durabil al resursei acvatice vii.

Acordarea posibilității de a pescui comercial cu setci de scrumbie cu o înălțime până la 8 metri reprezintă aproape o triplare a suprafeței specifice de pescuit și implicit a efortului de pescuit dar și adâncimi mai mari de acțiune. Atunci când, pentru aceleași unelte, se permite și mărirea rezistenței firului e clar că nu urmărești scrumbia, pentru că nu am auzit ca scrumbia să rupă un fir cu TEX de 200 (Tex – unitate de măsură pentru grosimea firului – masa în grame a unui fir cu lungimea de 1000 m). Faptul că scrumbia e singura specie care se pescuiește în perioada de aproximativ 60 de zile de prohibiție generală (cu o excepție de 10-15 zile), mă duce cu gândul că aceste modificări au țintit probabil sturionii. O astfel de unealtă de pescuit poate captura un sturion de dimensiuni mari, deoarece peștele nu mai poate rupe plasa. Într-o adresă oficială, M.A.D.R. recunoaște că a mărit efortul de pescuit cu 65 %, prin introducerea noilor caracteristici, dar jură pe roșu că o să reducă numărul de setci, prin ordinul privind TAC-ul din 2021, astfel încât efortul de pescuit să rămână constant, fapt care nu s-a mai întâmplat!


Dintre toate aceste modificări ale anului 2021, una din cele mai revoltătoare este permiterea folosirii dragei hidraulice în RBDD. Impactul a acestei metode de recoltare a moluștelor bivalve, pentru mediul acvatic din Marea Neagră, mai ales într-o zonă cu protecție strictă, este probabil devastator pentru biodiversitate și habitatele acvatice din zona de acțiune, inclusiv asupra habitatelor de hrănire al sturionilor.
În 2016 Parlamentul European a publicat studiul „RESEARCH FOR PECH COMMITTEE – THE CLAM FISHERIES SECTOR IN THE EU – THE ADRIATIC SEA CASE”, care concluzionează faptul că din perspectivă E.A.F.M., dragarea hidraulică determină tulburări fizice puternice ale fundului mării. De fapt, impactul dragei hidraulice nu numai că răzuie suprafața substratului, ci și sapă în el, resuspendând cantități semnificative de sedimente. S-a constatat draga hidraulică contribuie la destabilizarea și modificarea parțială a sedimentelor, rezultând o scădere generală a complexității habitatului cu implicație directă asupra bentosului. Acest fapt a fost confirmat și de un Institut de Cercetare, care a atras atenția cu privire la efectele negative ale folosirii unei unelte de acest gen în ariile protejate dar și de un raport al Consiliului consultativ pentru Marea Neagră (CCMN) ”s-a observat o creștere a speciilor oportuniste (de exemplu, policheți) în zonele de dragare activă și un declin al biodiversității; În timpul experimentelor a fost dovedit un efect fizic grav și dăunător al dragării hidraulice la animalele capturate și apoi aruncate, o mică parte din care este capabilă să fie recuperată; Acest lucru, combinat cu o temperatură ridicată a apei (28°C și peste), ar mări semnificativ mortalitatea speciei”.


După ce anul trecut mai multe voci au criticat această decizie, A.R.B.D.D. și-a asumat reincluderea interzicerii dragei hidraulice în R.B.D.D., în ordinul de prohibiție pentru 2022 (în 2021 pe lângă abrogarea din ordinul pentru unelte, draga s-a scos și din ordinul de prohibiție). Nu știm încă dacă se va păstra acest articol și în forma finală a Ordinului dar oare ”autoritățile” au avut și un plan B?

Hidrorașcheta

S-a modificat din nou Ordinul 1369/2018, prin Ordinul 38/22 Februarie 2022, și au introdus o „nouă” unealtă de pescuit „Hidrorașcheta” (de precizat faptul că pescuitul comercial se poate face folosind numai uneltele reglementate prin ordinul din 2018). Adică fix aceeași Mărie dar cu altă denumire, hidrorașcheta, care nu înlocuiește draga hidraulică, dar se pare că ocolește legea și „ochii” curioșilor, pe românește pare că au făcut o „mioritică”. Acest fapt se poate vedea clar din definițiile celor două unelte, reglementate prin acest ordin, care sunt identice la bază și implicit caracteristicile tehnice și de funcționare a celor două unelte sunt asemănătoare:


Draga hidraulicăinstrument utilizat pentru capturarea moluștelor bivalve, reprezentat de dragă clasică, care, în plus, mai este echipată la partea anterioară cu un sistem de ștuțuri prin care sunt dirijate jeturi de apă sub presiune. Corpul dragei este realizat dintr-un cadru metalic dreptunghiular acoperit cu o plasă sau bare dispuse la o distanță de 10-12 mm între ele. La partea anterioară, draga prezintă o lamă cu rol de dirijare spre interiorul dragei a organismelor dislocate de jetul de apă.

Hidrorașcheta unealtă activă acţionată mecanizat din barcă pe adâncimi cuprinse între 1,8 şi 15 m adâncime, de tip hidrofor, care foloseşte presiunea apei pentru a raşcheta sedimentul şi a lăsa materialul să fie colectat în cuşca de sită. Unealta este formată dintr-o cutie închisă pe partea de jos şi laterale din bare de oţel inoxidabil sudate paralel, partea de sus este deschisă, partea din faţă are o lamă fără dinţi, un rând de duze care au funcţia de deplasare a sedimentelor şi două rânduri de duze a căror orientare este spre partea din spate a uneltei şi servesc la spălarea şi împingerea materialului colectat în interiorul sacului dispus în partea din spate. Această cutie este dispusă pe un rând de tălpi pentru a putea regla unghiul de raşchetare al uneltei încât să poată penetra substratul atât cât este necesar în funcţie de mărimea speciei ţintă care trebuie colectată. Jeturile de apă care ies prin duze sunt produse de o motopompă (9 CP) amplasată la bordul bărcii, care trage apa printr-un manşon (sorb) şi o împinge printr-un furtun ce face conexiunea cu unealta şi iese prin duze. Deschiderea frontului de pescuit este de 80 cm.

În obișnuința M.A.D.R., nu își asumă public aceste forme de management al pescăriei! Într-o normalitate administrativă, transparentă și logică, pentru a susține aceste modificări, ministerul ar fitrebuit să conchidă faptul că această unealtă e prietenoasă cu mediul și iar toate aceste modificări ajută pescarii, stocurile și biodiversitatea acvatică și sunt parte integrantă din exploatarea durabilă a resurselor acvatice vii!

Aș fi bucuros dacă studiul științific care a stat la baza acestor modificări ar fi public,  pentru că, în felul acesta, ar putea să infirme cele de mai sus, dar încă îl mai așteptăm și pe cel de anul trecut!

Faptul că cele mai multe lucruri se petrec obscur, în tradiție, iar declarațiile publice au arătat faptul că abrogarea articolului privind draga hidraulică a fost făcută din neatenție, ne duce cu gândul la interese de grup, o frăție a cochiliei care deține monopolul pe pescuit și care se joacă de-a legea, de-a pescuitul, după bunul plac!

⬇️În film este prezentată acțiunea unei drage mecanice (tradițională), draga hidraulică (hidrorașcheta)  foloseşte presiunea apei pentru a raşcheta sedimentul.

Tudor Ionescu  

Lasă un răspuns